Când mi-am schimbat privirea și ochii mei turcoaz
Þi-au sfredelit retina, crestând adânc spirale,
S-au stins abstracte vise iar lanțul pe grumaz
S-a-ncolăcit, strigându-și uitările din...
dacă amintirile-cortină despletesc vâsla timpului
trasăm cerc
palmele acoperind ochii
***
tu îmi vorbeai, iar eu
plictisită,
ți-am desfăcut pielea sub care stai de-atâta timp
când greul
în detaliu, ghicesc
o aglomerare a timpului
clipe nule,
mereu nule
care se încheagă și fac totalul.
strada- linie ce taie orizontul
orizont în orizont
regăsirea drumului spre sine însuși
Legați la ochi, încremeniți de fugă
Și mângâind cu degete uscate
Agonizante lumi paralizate,
Descătușând cuvântul printr-o rugă;
Cu tigva sprijinind un colț de glugă,
Striviți de jurămintele
Motto: Libertatea lor este libertatea de a nu fi (Saint Exupery)
La început a fost cuvântul
Rostirea
desfășurată la limita unei realități acceptate
ignorând timpul -
fără însă a-l
Poate că este prea simplu ca să înteleg.
Poate că paradoxurile îmi sunt familiare.
Poate că stările negative îmi dau o senzație de siguranță, o senzație de ritm monoton, la care pot să mă
S-a oprit și totul a trecut. Apoi a urmat altceva. De ce a trebuit să parcurgă acest drum? Ca să ajungă dincolo târându-se?! A vrut să se ridice dar a urmat durerea și zbaterea neputincioasă a
Visule, lasă-mă să trec pragul nevăzut al parcului tău!
Lasă-mă să mă plimb pe cărări de tine făcute doar pentru mine, din chiar propria-mi închipuire.
Pășesc ușor, mai ușor decât trece umbra
zadarnic zornăie zidurile
buzunare sparte asemeni unui năvod
aruncat aiurea
asupra cuburilor
ce-și scurg lichidul culorii
printre ochiurile punctelor cardinale.
să nu închidem
SD