Poezie

să înveți a muri

(și povestea este încheiată)

1 min lectură·12 mai 2008

Mediu

în detaliu, ghicesc

o aglomerare a timpului

clipe nule,

mereu nule

care se încheagă și fac totalul.

strada- linie ce taie orizontul

orizont în orizont

regăsirea drumului spre sine însuși

țărmul realitații eliberată de hazard

descoperire,

ca întâia oară:

\"vechi sfarșit de partidă pierdută,

am terminat cu pierdutul\"

punct.

momente esențiale:

eliberat de hazard – timpul dăruit

reunește sferele legate pentru totdeauna

sfera pământului și sfera cerului

și fața întoarsă către pre-început,

și pre-divinul cu aparență divină,

și frumusețea – cuvântul dintâi

și un șir lung de destine,

formă goală urmând formă goală;

întreb cuvintele care-mi rămân

dar ele nu știu a-mi răspunde.

pluralitatea oamenilor

nu el vorbea - visul vorbea

nu el gândea - visul gândea

nu el visa - visa bolta, de nemăsurat cu pasul

iar el cobora

încet

chemarea

în totalitatea boltii visului.

astăzi verbul \"a muri\" se conjugă la indicativ prezent

și povestea este încheiată.

002.359

Sabina Datcu. “să înveți a muri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sabina-datcu/poezie/1782795/sa-inveti-a-muri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.