Poezie
25 Noiembrie
1 min lectură·
Mediu
imperisabilă amintire frumoasă,
strig tăcut către tine.
măcar eu să mă aud, lamentând veacuri cu sufletu-mi fericit.
am citit în absența ta, vieți de netemut.
se făcea că ai putea fi chiar tu
acolo unde ard alfa și omega portocaliu,
dar m-am trezit mereu, și nu.
anestezie fatală.
și m-am trezit direct acum,
iar acum este subiect în fiecare prezent.
mă răsfăț cu glasuri temperate
și scriu destine din poveștile altora
și invers.
eram mai temeinic anterior.
cântec de distragere:
indolent în orice direcție,
iar timpul trece, si tu,
tot acolo tot timpul.
gata și cântecul, și tu nu.
mai am glas doar pentru epilog,
cu toate că prologul nu s-a scris încă.
ce final absent,
dar tu nu.
021009
0
LM