Poezie
poezia necopilăriei
1 min lectură·
Mediu
am reîncercat să te uit,
ființă finită fără de sfârșit.
uluit de existența ta,
te-am vrut sălășluind pe ambele pământuri.
unul pe care eu eram, iar tu nu;
și celălalt,
pe care tu îl doreai, iar eu nu.
mulțumesc inexistenței pentru prezența mea nicăieri.
am dansat stângaci la nenunta noastră,
am plâns în hohote nesuspinând
și am oftat spre fericirea-ți insuficientă.
mulțumesc ție, îndepărtatule frumos,
pentru nelipsa fericirii mele.
basm nespus lumii:
a fost odată ca acum, nenașterea și moartea cristosului.
ulterior s-a zămislit eul tatălui
și au murit toate fiicele împăratului,
iar mulțumită mie, a încetat existența.
am încălecat viața,
am răpus moartea păsării phoenix
tușind din plămâni cenușa-i multicoloră
și am rămas la fel de neviu,
dar răsuflând necopilăria.
00586
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Sabău Răzvan-Alexandru. “poezia necopilăriei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sabau-razvan-alexandru/poezie/14181983/poezia-necopilarieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.