Abstract...
Regăsesc aceași lume ca și ieri: același parc, aceași stradă, același bloc,
același felinar și aceași lumânare care arde neâncetat...
Vezi tu...însă eu...eu văd că toate sunt la
Un zâmbet filosofic pe cer soarele are
Și iar trec clipe, zile, ani...
Și eu tot călătoare.
Întunericul luminii de stele căzătoare
Se schimbă des si tot mai des
Tristețea-i trecătoare.
Eu
Cutii cu iluzii
stau așezate pe rafturile pline de praf de stele
toți ceilalti au asistat
la nașterea milenară
a sentimentelor
ce se numeau iubire
numai noi eram plecați
în eter
căutând
Privesc luciul murdar al apei sângerii
Îmi arunc visul...îți vei aminti?
Simt cum pe gâtul firav urcă-un fior
Ca o mână ucigașă îmbătată de-amor,
Simt cum vântul îmi cântă-n urechile surde
Și
Pe portativul notelor pătate
Stau neclintite umbre blestemate,
Pe sunetul vocal al vieții
Nu regăsești zâmbetul dimineții.
În refrenul dulce-al gândului
Nu poți simți magia
Sunt eu,nu am uitat de tine...
Doar că....
Vezi tu,când vreau să te revăd,ești pal,bolnăvicios...
Văd sângele cum cade adormitor...
Nu am ochi,nu am ochi să simt durerea...
Nu am mâini să pun
Când apune soarele și răsare luna
Cântă corbii-n glas de moarte
Și o cheama-ntruna...
Prin întunericul de stele luminat
Și vremea e pierdută în uitare
Peste întreaga lume un blestem e
Paradis cu stele calde si un ocean de mari...
Iubire tu ma porti in palme cu mii si mii de sarutari...
Parfum de mai,parfum de flori
Si lanturi rupte...evadari...
Chip de oglinda,suflet lin si
Încântătorul soare a răsărit
Ziua nonsensului,iar a venit.
Oglinda-mi arată o altă lume,
O lume fără aripi,fără nume.
Nu pot să evadez din viciul vieții,
Mă regăsesc in roua
SE