Poezie
Poemul vieții
1 min lectură·
Mediu
Un zâmbet filosofic pe cer soarele are
Și iar trec clipe, zile, ani...
Și eu tot călătoare.
Întunericul luminii de stele căzătoare
Se schimbă des si tot mai des
Tristețea-i trecătoare.
Eu aduc un luceafăr acolo unde luna nu-i
Și nu cer arbori drept răsplată
În viața nimănui.
Nu sunt nici vocea conștiinței și nici ursita ei
Eu sunt doar umbra neființei
În drumul plin de zei.
În lumea lor sunt doar un ego misterios și crud
Eternitătii însă-i sunt sora
Ce se naște în pământ.
În viața asta sunt un fulg desprins din cireșar
Dând viață unei flori ce va muri și ea
în vântul trist de mai călăuzind o stea.
Un zâmbet filosofic pe cer soarele are
Și iar trec clipe, zile, ani...
Și eu tot călătoare.
001.766
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sabău Emilia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Sabău Emilia. “Poemul vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sabau-emilia/poezie/13980095/poemul-vietiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.