Mi-e dor de soare ...

Mi-e dor de soare ... Tu știi ce e soarele? ... soarele e \"omul\" care trece în fiecare dimineață prin colțul blocului meu. Eu îl salut mereu, dar nu-mi răspunde ... Copil naiv, tu nu știai că soarele nu poate să vorbească? ... Dar mie ... mie mi-a vorbit ... odată ... ... și ce ți-a zis? Mi-a zis să îi cânt ... ... și i-ai cântat? Nu. În clipa aceea, mi-am pierdut glasul. Mi l-a furat ... și razele lui mi l-au purtat spre cer ... ... și acum de ce-mi vorbești? Am plâns pentru Soare. Ne-am regăsit printre lacrimi și l-am amețit ... Mi-am furat glasul și am fugit pe aripi de dor ... De-atunci, Soarele fuge de mine ... și mă doare ... ... dar ai glas ... Am glas să cânt albastrul sufletului meu ...