Poezie
Unghiile tale, iubite ...
2 min lectură·
Mediu
Mă simt secătuită.
de parcă nu mai am elan nici să pășesc.
de parcă ai suflat o furtună
spre mine
și mi-a pustiit totul.
E negru peste tot
prea negru
(și nu e prima oară)
și doare.
Mi-ai zgâriat inima
cu unghiile
de parcă încercai
să te agăți
să nu te prăbușești
tu și orgoliul
Orele trec peste noi
și tu spui că timpul e esența
și cum îmi înnegresc creierul
pașii timpului!
(ce să mai zic de suflet?)
mâinile astea la care mă uit hipnotic
mâinile astea care au încercat să vorbească
palmelor tale umede și calde
mâinile care au vrut mereu să vibreze
care ți-au scris bilețele mici
cu \"te iubesc\"
și care ți le-au pus
prin buzunare, scoici, sertare
mâinile astea
parcă-mi miros a formol
te rog
hai să găsim echilibrul
sau dacă nu
hai să ne construim unul,
un echilibru al nostru
e păcat
câte iubesc la tine, la noi
fățuca ta simpatică și somnoroasă când caști
zâmbetul tău de vanilie scumpă
brațele moi care par să mă ascundă de oricine
ochii îmbătați atunci când te îndrăgostești de mine
iar și iar
și iar
iar
îndrăgostește-te și acum
uită-te la mine. sunt eu. nu eu, femeia.
nu sunt femeie
eu, copilul. sufletul. zâmbetul. lacrima
de fericire
de durere
îți scriu acum
mă ustură
lasă-ma să îți tai unghiile, iubite
mă ustură sufletul
te iubesc
024
0
Trebuie sa admit ca de foarte mult timp nu am mai citit un text atat de impresionant pe aici. Si am umblat prin multe locuri... Cu toate acestea, imaginile pe care reusesti sa le asociezi unor sentimente indescriptibile de altfel prin culori sau umbre, m-au facut sa revin cu placere pe pagina ta. Sunt, pentru a nenumarata oara impresionat si te felicit cu toata sinceritatea. Te rog sa continui sa scrii si in absenta motivarii cotidiene... care razbate din textele tale. Te felicit inca o data si iti multumesc pentru texte. Aveam nevoie doar de un impuls.
Adrian