Spovedania unui sărman

Citind titlul "Spovedania unui sărman", cititorul se așteaptă la altceva. Află, însă, că sărmanul nu e chiar așa sărman, din moment ce își permite să-și îndoape familia numeroasă cu mici și cu chiftele.

"Din nouă fete, am aici,
Doar una dintre ele,
Că șapte mi-au murit de mici,
Iar alta... de chiftele."

Ca povestea să fie ancorată în realitate, numărul fetelor putea fi patru, fără a schimba cu nimic prozodia. Dar tot mai rămâne dilema dinainte...

Citind titlul "Spovedania unui sărman", cititorul se așteaptă la altceva. Află, însă, că sărmanul nu e chiar așa sărman, din moment ce își permite să-și îndoape familia numeroasă cu mici și cu chiftele.
Vali Slavu

Știam ce înseamnă sărman, nu era nevoie să aflu acum. Află că, Sărman mai înseamnă: Care trezește milă; vrednic de milă; biet; sărac; nenorocit. :))

Nu am priceput, de ce trebuia să fie, musai patru, pentru ca povestea să fie ancorată în realitate! Eu zic, că, e bine așa cum este, și nu există nici o dilemă.

Nici chestia cu îndopatul cu mici nu ține. Dacă și-ar fi permis (așa cum sugerezi) să se răsfețe cu mici și chiftele proaspete nu s-ar fi inroxicat, dar dacă erau alterate, culese de pe le tomberoane, deznodământul e tragic. Corect?.
Dacă cititorul se aștepta la altceva, mă bucur că l-am indus în eroare. Acesta a fost și scopul.
Mulțam de trecere și comentariu!
Cowboy Nelu

in concluzie, nu mai dati cu chiftele in oameni ca le mor copiii de mici

Deoarece n-au zestre mare,
Fetițele celor sărmani,
Pot uneori muri fecioare
...pe la vreo nouăzeci de ani.

Catren ușurel bazat pe omonimia "mici-mititei", deci nu merită să fie apărat cu atîta înverșunare. Înscriu și eu un catren cam de aceeași factură:

Citesc catrenul și-mi explic
Aspectul foarte peremptoriu:
La tine omonimul "mic"
E înțeles ca "derizoriu".

De acord că nu e o capodoperă de epigramă, dar, chiar și numai din cavalerism trebuia să răspund comentariului unei doamne, dar în virtutea acestuia, nu era musai să-i dau și dreptate, când, după părerea mea, nu are. Ca atare, nu văd unde e înverșunarea de acre aminteați. Am încercat, numai, să argumentez.

Spășit, Tataie-mi cer iertare
Că am greșit! - e regretabil -
Dar, uneori, eu, și pe "mare"
Îl cam confund... cu venerabil.
Cowboy

Spășit, Tataie-mi cer iertare
Că am greșit! - e regretabil -
Dar, uneori, eu, și pe "mare"
Îl cam confund... cu venerabil.
Ion Ruse

Afirm că este lăudabil,
Ba pot să spun, chiar înțelept
Cînd socotești că "venerabil"
E sinonimul lui "deștept".

Ca unul care gust umorul negru, mă declar încântat de găselnița Cowboy-ului. Eu aș mai fi diminuat, însă, șeptelul. Nouă! E adevărat că a l-a forțat construcția, sunt sigur.

Faină epigrama, dar ceva asemănător s-a mai scris, eu am în "Râsul îngrașă":
Sărăcie

Nepoate a avut vreo cinci,
Le plânge azi bietul bunic
Că două au murit...de mici,
Și trei că n-au mâncat nimic.

iar eu m-am inspirat din una a lui V.Șchiopescu pe care mi-a spus-o dar nu cred că a publicat-o, era prin 198zeci și, o redau aproximativ:
El a avut nepoți vreo cinci
și i-a pierdut sărmanul moș,
că patru au murit de mici
și-al cincilea de caltaboș.