Femeia

Sper ca de data asta să nu vin iar cu o observație eronată. Primele trei versuri au ritm iambic, ultimul (\"S-o iubești\") trohaic. Nu știu de ce n-ai scris normal \"Să o iubești\".

Altfel, poanta mi se pare bună.

Am și eu o epigramă bazată pe omonimia cuvântului \"te lasă\". Dar în niciun caz nu o încadrez la similitudine, poantele mi se par diferite.


Vecinul de lângă casă
Niciodată nu te lasă.
Dar e simplu, dragii mei,
Îi cer voie numai ei.

Așa-i Dane! Musai trebuie să-o repar.

Roadele pacienței

La început mi-a rezistat,
Mă tachina, era frumoasă
Și, Doamne, ce-am mai blestemat!
Dar azi sunt fericit - mă lasă.

Poantele sunt diferite, ideea de plecare e oarecum apropiată.
Nu-mi prea place \"lasă... să\". Cam multă \"săsăială\".

Schimb un soț cam fantezist
Pe un...bun epigramist!

Făptură veșnic ne\'nțeleasă,
Pe care lupți s-o cucerești
Și-atunci când nu te-aștepți te lasă...
Să o iubești.
Ion Ruse

Și după ce o cucerești,
Și toată o să ți se deie,
Tu mârșave, ades gândești,
Să prinzi în mreji altă femeie.

Schimb un soț cam fantezist
Pe un...bun epigramist!
Ion Cuzuioc


O doamna nu mă poate
Schimba ușor cu el,
Că am, în cele, toate,
Măsura XXL.

O doamna nu mă poate
Schimba ușor cu el,
Că am, în cele, toate,
Măsura XXL.
(Ruse Ion)

Le cam potrivești din pix,
Dar cum zici e, bag de seamă,
Mai puțin în... XXX
Și, normal, în epigramă.

... replică.

Toți greșim pe lumea asta
Când e vorba de femei.
De greșește ea, nevasta,
O face cu bun... temei.

Să o iubești și s-o dorești,
Că altfel ea te lasă.
Incearcă cele pământești,
Dar vino-n zori acasă.

sigur te lasă. Preferă să fie singură decât să stea alături unui zvăpăiat fustangiu. Pare sau este adevărat ce spun?

De bați codri de aramă
Cu frumoase ca-n povești,
Căsnicia se destramă
Ruptă de pofte... trupești.