Poezii

Am privit de-atâtea ori Luna, cum s-ascunde-n nori, Ca o mândră fată mare, La a vântului suflare! Rareori s-arată plină Încălzind cu a sa lumină

RArus andrei

0

0

În a nopții feerie, glasul dulce mă îmbie, Mă adoarme și mă poartă către culmi nemărginite Călăuzindu-mi pașii pe poteca codrului de la Câmpie, Înspre satul veșnic tânăr, veșnic plin de

RArus andrei

0

0

Orice urmă de speranță a pierit din ochii mei, Când, privind de la fereastră, ai ucis fără să vrei Tot ce odată era magic și pe noi doi ne-a legat, Lăsându-mă făr d-alinare, c-un suflet

RArus andrei

0

0

Plouă cu regrete de o vreme-ncoace, Vântul le-ntețește, iar eu stau ca pe ace! Tu desenezi destinul ținând bine de frâu Și-ncerci să pui baraj p-al vieții firav râu! Þii timpul în loc, atât

RArus andrei

0

0

La răscrucea dintre stele se abate a mea privire, Ea tot cată cu nesaț o stea mică, amintire, A sărutului tău dulce ce-l primeam sub clar de lună Chiar pe banca de sub prun, lângă veșnica

RArus andrei

0

0

De o vreme numai plouă, plânge cerul și suspină, Vântul bate tot mai tare, vrea să scoată la lumină Zâmbetul senin de soare, să se oglindească-n ape, De sub zidul de tristețe vrea să iasă, vrea să

RArus andrei

0

0

Raze sfinte de lumină se coboară prin ferestre Și cu dragoste ucid orice urmă de-ntuneric, Gândul pleacă-n departare, peste dealuri, peste creste Când privirea mi se oprește pe o poză, un chip

RArus andrei

0

0

Pleacă-n departare gândul, purtat de-a dorului suflare, Rătăcind prin colț de lume, s-adâncește tot mai tare Dar răzbate la lumină din nevolnicul abis, Găsindu-și loc de răsuflare la un geam

RArus andrei

0

0

La-nceput de drum sunt iarăși, Mă întreb de-am să răzbesc, Fără tine-s într-un iureș Și mă tem c-am să greșesc! Ziua vine ca un înger Și mă scapă de-ntuneric, La apus eu tot mai sper C-am

RArus andrei

0

0

Vântul bate cu putere peste trupul gol de țară, Pare că toată suflarea a pierit de pe pământ, Doar un fulg care-ncet cade ș-apoi moare de plăpând Aduce un strop de culoare în acest tablou de

RArus andrei

0

0

Ceasul bate miezul nopții, în zadar eu stau ș-aștept Pasul să-l înterpți spre mine, să te strâng iarăși la piept! Ploaia bate lin fereastra și floarea parc-a ofilit, Nu mai știu ce e cu mine căci

RArus andrei

0

0

O palidă sclipire răzbate bezna deasă Și caută lumină în ochii tăi senini, La poarta inimii s-oprește sperând a fi deschisă, Dar ea e-nconjurată de lanțuri și de spini! Încerc atunci c-un

RArus andrei

0

0

Malul lacului albastru e ca un tablou celest Când te-așezi sub clar de lună, iar pe buze se zăresc Urmele iubirii mele revărsată prin săruturi Iar eu, visător în apă, nu-ndrăznesc să te

RArus andrei

0

0

Râul de suspine curge, ochii s-ofilesc de dor, Mâna ține la piept poza chipului privind în gol, Dar zâmbind, îmi dă putere să încerc să mai trăiesc Și cu ultimele forțe las scris cel din urmă

RArus andrei

0

0

Palida văpaie-a lunii se-ntrevede printre blocuri, La un colț stă rezemat dorul meu de ceva vreme, Obosit de căutare, dar tot dornic de săruturi, Stă o clipă, apoi iarăși te va căuta

RArus andrei

0

0

Luna mândră iar apare,stelele s-aprind de dor, Noaptea,dulce mă sărută și mă mângâie ușor, Ca prin vis,aevea apare,chipul blând și cunoscut Ce mă cheamă,tot în șoaptă,surâzând ca

RArus andrei

0

0

Timpul zboara-n departare, Imima-mi bate incet, Tot ma uit,dar mi se pare Că-n zadar stau si astept! Trece-o clipă,trece-o oră, Mă tot uit mereu la ceas; Eu te-as astepta si-o viață, Dar

RArus andrei

0

0