Poezie
Dorul
1 min lectură·
Mediu
Luna mândră iar apare,stelele s-aprind de dor,
Noaptea,dulce mă sărută și mă mângâie ușor,
Ca prin vis,aevea apare,chipul blând și cunoscut
Ce mă cheamă,tot în șoaptă,surâzând ca la-nceput!
Întinzând mâna spre tine,tu mă prinzi încet și-mi spui
Să te strâng tare în brațe,să te rog ca să rămâi,
Să-ți dau dulce sărutare pe buzele de dor uscate,
Să-mi simți inima nebuna care pentru noi doi bate!
Și-atunci luna ce veghează peste fericirea noastră,
Să se sting-ușor ca dorul sau ca floarea cea albastră
Ce-a rămas în urma nopților de iubire pline
Când plecata-i tu în lume și lumea a plecat cu tine!
Veșnic flacăra va arde-n pieptul ce pare pustiu,
Iar atunci când îți văd ochii,se transformă în foc viu
Ce mă arde și mă-ndeamnă să-ți vorbesc,să te sărut,
Eu tot sper,rămâne dorul,doar atât,nimic mai mult!
001054
0