Splină și cancer palpez în mine
Tehnologie și ethologie de sine
Om și fiară înalță-o ruină
De ce-aș avea eu vreo vină?
Cangrena erudiției se vindecă-n mormânt
Se purifică și mântuiește-n
Fluturi și albine moarte-n crisalide
Basme și legende sfâșiate-n balade
Lumină și stele se-neacă-n haosuri
Flori și femei îngropate-n galantare.
Plânge carnea-n sfinți
Și-i dor doi
Linoleum din persane
Rănește picioare diafane.
Tangalezi cu șiret de azbest
Ucid sensul florii de-arabesc.
Avioane din hârtie igienică
Þintesc într-o vedetă telegenică.
Minți fragile de
Plimb cartaboși prin gări
Și muzee prin simțuri și nări.
Valuri de bere și ceară
Ung trupuri în fiecare vară.
Strabism șicanând un călău
Valet ce-și pescuiește un șalău.
Vid de foame și
666 – numărul Fiarei
Mâncarea și plăcerea Evei.
000 – infinite nuluri
Gânduri în ambalaje nuduri.
Zbor și înnot
În praguri de Lot.
Boticuri de mândre
Dumnezeu în cadre.
Voluptate de
Sunt! păunul cu cea mai frumoasă coadă
Sunt! cerbul cu cele mai mândre coarne
Sunt! șarpele cu cei mai lucioși solzi
Sunt... omul cu cea mai inteligentă minte.
Dar sunt! păunul care-și smulge
Lasă-mă să plec în vis,
C-un albastru sânge și-un purpuriu dor.
Mă dor gândurile străvechiului abis
Și-apoi c-o moarte tot sunt dator.
Mă strecoară prin lut să-mi crească aripă
Mă dau
Am ambalat amiba pe-o carne de făt
Carne de cadavru și-o floare de lotus
Frământânde de-o mână de înger
Născu-se-va o stea de lut și-un inorog de abur.
Am cântat câinele pe-o inimă de
RA