Poezie
Lasă-mă
1 min lectură·
Mediu
Lasă-mă să plec în vis,
C-un albastru sânge și-un purpuriu dor.
Mă dor gândurile străvechiului abis
Și-apoi c-o moarte tot sunt dator.
Mă strecoară prin lut să-mi crească aripă
Mă dau viermilor, ciupercilor și la mucegai.
Dau strop de sevă lujerului de mac de stepă
Dau hrană hămesitelor hoarde de strigoi.
Nu-mi pasă. Ursa mă va înghiți prin rază
Și laboratorul destinului va cerne izvoare de suflete.
Trist. Pedeapsa vieții lovește fragila loază
Și-ma-zvârle, în cruda lume, de plete.
002420
0