roxanacazan

Iti mai aduci aminte cat de draga ne era toamana cu sori canini si parcuri incrustate in purpura banca aceea-popasul unui sarut… un batran agale uitandu-si anii in adierea frunzelor si-a

pe mare pluteau corăbiile spumegând malurile răsfirate-n scoici și meduze… ca niciodată ai apărut pe pleoapele-mi obosite de soare grele de siliciu cautând cuvinte cu care să-ncrustezi

ce bine se potrivesc bratele noastre rasucite unul in jurul celuilalt si palmele impreunate ca pentru rugaciune pe alei pasii nostri gemeni stai sa-ti ghicesc in palma drumul vietii in

cand am indraznit din nou sa sper, mi-ai retezat aripile incatusate joc dublu asemeni oglindirii in concentrice cercuri descentrate mi-am spalat mainile in ploaia lacrimilor de inceput si mi-am

am auzit in noapte tropotol cerbilor in muntii eterii fara sa stiu ca de fapt erau buzele tale de plumb pe inima mea de piatra te iubesc metal la fel de greu ca si moartea elegie sincrona

te-am privit pentru o clipă doar treceai îngândurat pe faleză marea mea, marea ta spumega in neștire in cupa lui Poseidon am inchis ochii și te-am păstrat ca un ochi de dagherotip îngândurat

ah, ce dor mi-e de soarele tau, doamne si ce liniste ma cauta printre buruienii au rasarit ciuperci otravitoare apele curg siroaie in ropote anunta sosirea marelui, celui-care-nu-uita m-am

Omul este impins de catre un anume magnetism al destinului adeseori in canionul amagirii. Amagirea verbelor fiintei insa, este cea mai puternica dintre otravuri, impiedicand izvorarea naturala a lui

Mi-e teama sa fiu ceea ce sunt in adevar. De aceea imi ascund ochii dupa ochelari si de aceea port mai tot timpul manusi. Mi-e teama se fiu. De fapt mi-e teama ca tu sa nu ma mai placi daca iti spun

Some say the world will end in fire Some say in ice. But as I hear, the more we dig The ample truth is really big. The Mihailesti event Shows the rightful “no comment” If the fire was

ti-ai crestat poemul in inima mea nemasurat de lungi ecouri ale pasilor inca rasuna pe cararile interzise pana cand se tanguie salcina-n balta si cocorii zboara intors pe pamantul vested mi-am

Bai! Vanzatorule de iluzii! Ce te-ai pierdut in cercul meu? N-ai aflat ca cer Cea mai mai chirie pe metru patrat? Astazi, 26 august 1980, asa-numitii Inaltii-zevzeci au dat o lege ce

de cand ma stiu tooot scriu. ------------- cat carbon risipit pe celuloza!... de cand ma stiu visez sa mesteresc din doua paie si putin lipici un kitch care sa ma redea pentru o

uluitor de simplu: a te roti mereu, precum o spita in marea roata a lumii, in incandescenta atomilor ce disperseaza iluzii; a trai absent intre paranteze, acolade, ca un citat copiat pe un

din ceruri imi pare c-aud glas istovit de viori si ingeri pleoapele-mi sunt grele, vinovate de viață caută-mă printre stele, adună-mă de sub pietre am uitat toate cuvintele, fără să știu,

din varful muntilor tanguirea tulnicului se desface in fasii in zborul vantului de miazazi, ca o respirare din cer zeii ne fac semne cu mana ca unor ultimi calatori intarziati pe peron ultimul

sedea in clar-obscurul draperiilor, impastiind in odaie levanda trupului ei. aproape languros un scrum se prelinge din lunga tigara si i se asterne langa talpa, ca o jertfa proaspata si

spanzuratele-mi vise de un ram al gandului tau bate a vecernie si cocorii se intorc pe la cuiburi ai revenit in prag si m-ai privit ca un sarut in ziua dintai canta-ti numele pe frunte

alb pelican imi coloreaza paleta fara nuante tari am deschis ochii intr-un tarziu totul parea pustiu alb pelican ce mult doream acum o luna sa te surprind pe malul marilor nostre cantau sirene

singuri, șuvițe pe frunte, alunecam în istorie amandoi deopotriva, într-o gara de doi, fără lume agitand peronul, fără trenuri obosite in ritmul sacadat, neuitat, rupându-mă de ziua de

bat-o vina de fericire! în albastrul stelelor mai ca-mi văd sufletul din ziua de ieri. mă copleșește dureros dorul prin oasele vechi de ani, nopți și ceasuri. decripit trupul de ceară topit

ma fura timpul inapoi in gropile lui ieri si alaltaieri cine imi cere socoteala pentru cuvintele mele? si cine se-ndura de trupul lor ciopârțit? haide sa nu ne mai aducem aminte de noi, sa fim

ah, ce dor mi-e de soarele tau, doamne si ce liniste ma cauta printre buruienii au rasarit ciuperci otravitoare apele curg siroaie in ropote anunta sosirea marelui, celui-care-nu-uita m-am

ia-ti mainile instrainat de mult se alunga vantul printre salci din nou e namiez meteor si eu te-astept si tu m-astepti printre salcii miroase-a iarba cruda si-a sacâz din ceruri iara pica ploi