am auzit in noapte tropotol cerbilor
in muntii eterii
fara sa stiu ca de fapt
erau buzele tale de plumb
pe inima mea de piatra
te iubesc metal la fel de greu ca si moartea
elegie sincrona
Iti mai aduci aminte
cat de draga ne era toamana
cu sori canini si parcuri
incrustate in purpura
banca aceea-popasul unui sarut…
un batran agale
uitandu-si anii in adierea frunzelor
si-a
din varful muntilor
tanguirea tulnicului se desface in fasii
in zborul vantului de miazazi,
ca o respirare
din cer zeii ne fac semne cu mana
ca unor ultimi calatori intarziati pe peron
ultimul
Azi am inchis un ochi,
Maine, pe celalalt,
Si uite-asa,
Voi atipi zilnic, la nesfarsit,
Ca un Argus ce-si pierde vigilenta.
Azi am incetat sa respir
Pentru ca n-am nevoie de aer,
Ca ingerul
pe mare pluteau corăbiile
spumegând malurile răsfirate-n scoici și meduze…
ca niciodată
ai apărut pe pleoapele-mi obosite de soare
grele de siliciu
cautând cuvinte cu care să-ncrustezi
VINA
Azi noapte am auzit din nou
Grohaitul porcilor salbatici
Inzapeziti in muntii de piatra,
Si din adancul pamantului,
Latratul surd al limbilor moarte.
Cadavrele mortilor au iesit la
uluitor de simplu: a te roti
mereu, precum o spita
in marea roata a lumii,
in incandescenta atomilor
ce disperseaza iluzii;
a trai absent
intre paranteze, acolade,
ca un citat copiat
pe un
de cand ma stiu
tooot scriu.
-------------
cat carbon risipit pe celuloza!...
de cand ma stiu
visez sa mesteresc
din doua paie si putin lipici
un kitch
care sa ma redea
pentru o
Bai! Vanzatorule de iluzii!
Ce te-ai pierdut in cercul meu?
N-ai aflat ca cer
Cea mai mai chirie pe metru patrat?
Astazi, 26 august 1980,
asa-numitii Inaltii-zevzeci
au dat o lege
ce
Mi-e teama sa fiu ceea ce sunt in adevar. De aceea imi ascund ochii dupa ochelari si de aceea port mai tot timpul manusi. Mi-e teama se fiu. De fapt mi-e teama ca tu sa nu ma mai placi daca iti spun
Inca din prima copilarie, omul are nevoie de basm. La o asemenea varsta, acest impuls este oarecum inteles si explicabil. Insa nevoia de basm nu dispare ci evolueaza, imbraca alte forme, se
Omul este impins de catre un anume magnetism al destinului adeseori in canionul amagirii. Amagirea verbelor fiintei insa, este cea mai puternica dintre otravuri, impiedicand izvorarea naturala a lui
R