Roxana Sonea

Tocmai. Am vrut sa fiu impartiala. La fel, n-am vrut sa impart personajele in pozitive si negative, sa le inscriu in sabloanele personajelor clar tipice, am vrut sa aiba mai multa libertare. Da, colegul calca in strachini, dar e ceva de capul lui, la fel si in cazul asistentului.
Finalul e lungit si ar mai trebui tuns pe ici pe colo, dar nu cred ca inlaturand din explicatii ar duce la umor negru. Cu atat mai putin absurd. A lua peste picior un om insinuand ca ar fi tacanit nu are nimic absurd. :)

Oricum, iti multumesc de sfaturi. S-ar putea sa ai dreptate si eu sa nu-mi dau seama inca. Mai citesc, mai invat, mai scriu. Te mai astept cu acelasi ochi.

Da, aveti dreptate.. ma fatzai intruna cand sunt autor-narator, cand sunt autorul ramei, ba sunt, ba nu sunt. O sa arunc un ochi atent si-am sa schimb, fac greseli si ma bucur ca unii stau sa analizeze si sa vada.

M-am temut ca nu-mi voi atinge scopul de a transmite mesajul si-am supralicitat acel \"natafleata\", voi schimba. Cat despre \"Ceausescu si Isus\".. e intentionat asa. Mereu cand un profesor isi da drumul e un fel de \"hai sa radem ca sa-l facem sa vorbeasca\". E o unitate intre elevi/studenti cu scopuri clare : sa treaca mai repede ora, sa ne scuturam plicitiseala sau sa vedem latura umana. Era un astfel de moment, atunci s-ar fi ras si de gaste daca era nevoie. :-)Diagnosticul inaintasului? Nu il introduc direct la sectia \"balamuc\". E doar un tanar care cauta mult si crede ca stie mult si ca prin asta este superior. Viata o sa-i arate ca se mai inseala si atunci va pica singur din ceruri.

Daca va fi o replica abia astept sa o citesc, va ies bine. Ma bucur ca ati trecut pe aici, si stiti, va mai astept. :)

S-ar putea sa ai dreptate din punctul de vedere uman, dar ca medic va fi foarte bine pregatit si, eu una, n-as vrea sa fiu la concurenta cu el.
Altfel ma bucur ca ti-a placut. :) Ai fi surprinsa sa stii cata realitate e in el.

Ma bucur de asemenea articole care confirma semne de intrebare unora sau le ridica semne altora. Era nevoie de asa ceva pe site. La fel ma bucur si de maniera in care a fost expus : la obicet, coerent si fara subiectivisme gratuite sau prost argumentate. Ma inchin, felicitari!

Multumesc, Ina. Ma straduiesc, am multe de invatat. Aprecieri ca aceasta ma stimuleaza. La fel ma bucur si de critici, ma ajuta sa cresc drept si sa nu deviez. Te mai astept (asa cum astept pe toata lumea), cu stele sau cu critici, cum simti tu.

Ma bucur mult ca v-a placut. :-)Si ma bucur ca ati explicat de unde ati pornit, sincera sa fiu, nu am prins toate aspectele de care ati pomenit in comentariul dumneavoastra.

Ma voi uita si pe ce de-al doilea text dar cred ca o sa fie nitel mai greu.. daca nu ma pun pe invatat o sa pic examene. Desi n-as mai pleca de pe site-ul asta, sesiunea e o realitate cruda. :) O sa fac analiza nitel mai incolo.

Cat despre Ion, chiar daca dumneavoastra considerati ca nu \"v-a iesit\", va rog, trimite-mi pe mail ce ati scris chiar si numai pentru satisfacerea curiozitatii mele. :) (scrina@rdslink.ro)

Il astept pe Ion.

Da, iarta-ma, cred ca am parut macar putin ironica in prima parte. Asa cum expui tu problema are sens, dar as putea porni o polemica de la \'destinul rigid\' al omului - nu cred in asa ceva. (si-atunci iar ajung la neconcordanta piatra-om :)) )

Cred ca destinul ni-l urmam ghidati de educatie, mediu social si componenta biologica (genetica). Un om se poate rupe din rigorile unei educatii si sa se educe singur, deci sa-si refaca destinul de cate ori vrea, (daca are un spirit destul de puternic.. care e rezultat tot al educatiei si al depasirii unor stagii cu bine in dezvoltare - intru in psihologie, care acele stadii marcheaza individul inca de la varste foarte fragede.)

Oricum, respect ce ai scris si te mai urmaresc, si nu te amari din cauza muzei pentru ca vine ea, cu prima nenorocire.. ca nimeni nu scrie cat e fericit, iese de multe ori ceva infiorator de banal. :)

Mda, era de fapt plecarea lui Valentin. Sunt o aiurita.

Am crezut ca textul acesta nu l-a salvat pentru ca am iesit destul de rapid din pagina si s-a blocat, si am scris inca unul. Daca apare, ignorati-l, e acelasi lucru..:)

Ceva in plus : textul are si ceva din modernism : introspectia si intoarcerile in mod necronologic in timp sunt specifice acestui curent.

Asa suna de parca nu aveti un text si o ciorba. :))

Hm... Aici exista intr-adevar o idee dar e putin cam prea extrapolata. Ce are piatra cu disciplina ? Ea inlesneste curgerea apei pe ea? Nu. Apa si-a creat singura drumul pe piatra, drum de care ea se bucura pana distruge piatra, ca nu o distruge cu una cu doua, e partea a doua.. asta e natura ei.. de piatra. Ori omul poate fi piatra sau balegar, orice, in natura lui sta diversitatea. Da, acum o sa-mi spui ca sunt multe tipuri de pietre, mai moi, mai tari:) totusi, o piatra moale nu se poate hotara sa fie tare, asa cum un om se poate schimba. Deci, sa lasam natura, disciplina tine de gandire, de ratiune si vointa, trasaturi umane.

\"Ne ferecam in vise sperantele desarte, ne ascundem de dupa oameni pe care speram sa ii putem iubi, si ne ingropam limitele in mituri absurde !\" Asta mi-a placut enorm, e un adevar crud.

\"Disciplina ne imbraca visele in sperante\" stiu ca o sa spui ca-s superficiala dar nu ma pot abtine.. pai care pe care? sperantele in vise sau pe vise?! :))

Iar apoi mai spui un adevar : \"Disciplina ne da senzatia unei fericiri juste- meritate, sentimentul unei utilitati marginale a propriei valori intrinseci.\" Implinirea.
Si.. de ce e incadrat la proza? Ar merge mai bine ma articol sau chiar.. eseu, decat proza.
Ma bucur ca te-am descoperit.

Cu mare placere. Am sa va scriu concluziile ca si comentarii la textele respective. Asteptati o zi sau doua, vad ca sunt destul de lungi si sunt in paralel si in sesiune, dar pe maine, poimaine.. ma exprim. :)

Da, un text scris foarte bine! Atat ca si compoztie cat si ca subiect. Are de toate incepand de la cursivitate (asa cum se spune si in comentariul predecent) la analiza psihologica foarte credibila, realista (copilaria si microcosmosul cu invidia, noul, imaginatia si familia), iar regionalismele sunt un deliciu. Cred ca vi s-a mai spus ca e bun, deci nu ma mai intind. :) Asa texte sa tot fie pe Agonia.

Vreau sa felicit autoarea!

Intr-adevar, e un text scris cu cap, cu coada, cu atentie la fiecare detaliu, cu adancime si cunoastere a ceea ce se scrie.. ca prin Ardeal \"iti stii ograda\".

Savuros intreg textul. Impreuna cu nota de umor, se simte si sentimentul, e clar ca textul e unul trait si nu se scrie din auzite, prin cladirea imaginativa ale unor personaje, desi probabil ca ti-ai permis unele licente pe ici pe colo pentru a da mai multa savoare. Mediul rural oltenesc e bine surprins, mi-a adus aminte de Moromete, ce vajnic l-am mai studiat pentru Bac. :)

Inca o data vreau sa felicit autoarea pentru un tablou atent si minutios alcatuit. E de toata lauda! (si n-am obiceiul sa arunc cu flori la tot poporul`n drum :) )

Te mai citesc, cu respect :-)

Domnul Nanu scrie bine proza pentru un poet. Textul are cursivitate de la inceput la sfarsit si o idee bine stabilita si bine urmata.

Dar subiectul este unul comun, situatia parintelui care nu cunoaste evolutia plodului nu e o nautate si nici o atrocitate. Textul nu ma invata nimic. Poate ma face sa zambesc putin. E supraevaluat la doua stelute si-mi vine greu sa cred ca in balanta a tras calitatea textului.

Cu mult respect pentru autor,

Sa zicem ca nu am fost niciodata in Barcelona si de aceea mi-ar fi greu sa judec autenticitatea sentimentelor lui in legatura cu locul pentru care a sacrificat o iubire si condamnat un copil sa fie orfan.
Deci scopul comentariului meu nu este legat atat de mesaj cat de modului cursiv in care este redata situatia, in fata caruia ma inchin. Textul curge lin, e natural, nu te impedica in fraze care par trunchiate. La fel, imi place intercalarea gandurilor, dar asta e deja o meteahna de-a mea. :)

\"și strivesc, fără milă, în mojarul gândurilor,
logaritmi de cuvinte nedespărțite în silabe
până când extrag din ele numele demodat al iubirii\" - ajunge iubirea demodata vreodata?


\"trupul cu stigmate\"

\"mă respiri cu plămânul meu, devenit saxofon\" - asta ma duce cu gandul la pneuma, am inhalat un pricipiu fundamental iar acum imi patrunde in corp, in toate umorile, echilibrandu-le.. pana la acel punct al eucraziei, care e tocmai echilibrul lor perfect, in antichitate se traducea intr-un individ perfect sanatos.

Asta e varianta modernă a Măriei cocoțată pe scara ținută de Ion. :))) Umorul cu stil e mereu binevenit. :)

Cum s-a observat si mai sus : savuroasa ironia tufișurilor-care-luau-foc-singure-dar-nu-se-mistuie. :))

Este o parabola : bun, nimic nou sub soare. Insa modul in care este expusa, e ceva nou. Cel putin pentru mine. Mai ales cand vine vorba de-cele-sfinte ( :)) ) se-acopera intreg poporul cu smerenie si evlavie, se cuvanta in ton grav si apasat.. (Vai.. sa-l faci pe Moise balbait. :)))
O incantare sa-l citesti, si desi abordarea te face sa zambesti, mesajul e unul cat se poate de serios. Te mai citesc !
Cu drag :)

Simpatic, simpatic... dar nu e de site de literatura.
Catre ce se indreapta site-ul asta ?

Care e mesajul in definitiv? (pentru ca sunt aproape convinsa ca nu are unul) Sa ne constientizam sexualitatea ? (ligheane, politisti, femei-copil, sau nu). Bine, asta ne invata toata media, ne invata mai putin ce e dragostea.

Hm, intr-adevar, pentru privitorul din afara este un mediu socant. Cand am vazut pentru prima data un cadavru am ramas si eu batuta. Ceea ce voiam sa arat este tocmai ideea obisnuitei, tocmai faptul ca acele cadavre (care au fost in definitiv oameni, vieti, destine) sunt privite ca o banca intr-un amfiteatru - ca ceva de care te folosesti, al carui singur scop este ca tu sa-l tai si uneori chiar batjocoresti. Este o lipsa de respect care pe mine m-a zgariat. Atmosfera descrisa mai sus, e cat se poate de autentica \" sa ne spalam creierele in nesimtire\" cu toate sensurile figurate si proprii are cuvantului \"nesimtire\".

N-o sa bocim toti cu trei randuri de lacrimi o femeie pe care n-am cunoscut-o. Dar merita respect.

Textul a vrut sa dea o idee despre ce inseamna medicina, insensibilitatea cu rostul si limitele ei.

Cristina : anatomopotolog :) tu intelegi despre ce vorbesc.