Roxana Sonea

aaa.. Blaga? da` de unde. :)
Si nu e ipocrizie, doar sisteme de aparare.
Partea cu lunile si raspunsul n-am prea inteles-o. Oricum, \"te iubesc\"-ul asta prea e pe toate drumurile. Cineva spunea ca iubirea cand se simte, mai putin se declama. Ii dau dreptate.

Elena, scuza-mi comentariul intarziat. Abia acum l-am vazut pe al tau. Bine ai venit in subsolul meu. Sincera sa fiu, te-am citit si eu pe tine si as fi comentat chiar prima parte postata a romanului tau, dar am renuntat. Mi-a furat ideile cineva postandu-le inainte. Hai sa nu ne mai jenam. :-) Scrie-mi oricand, iti voi scrie si eu.
Te mai astept. :)

Iubirea in sine nu, tot ce vine dupa ea insa, da. Si-atunci, cred ca echilibrul tine de intelepciune. Ce are intelepciunea cu aruncatul pe asfalt, dulapuri, mamici, tatici, bunici cercetez.
Multumesc de stea.

Batrane, multumesc de critica! Mai vreau.
Dialogul e cam sec si banal. Trebuie lucrat la el si vreau sa o fac. Cu cine sa vorbesc? Citesc pe site incolo si incoace, dar de vorbit cu cineva concret, nu as putea sa spun ca am cu cine. Ma voi interesa. Sa ocolesc dialogurile.. uh, imi iei jucaria. :) O sa ma straduiesc sa le impac. Dodu imi mai spunea sa scriu la persoana a III-a, sfat care e chiar bunicel. Multumesc si mai zi-mi. Am nevoie de critica, batrane. Tare ma bucur ca te vad aici, chiar daca nu ai marea cu tine. Uite si matale ce-a facut la Costinesti! :)

Ohoho, asa tigani sa mai fie! Sunt si exemple laudabile, evident. Ca noua ne place sa vedem numai ce e mai rau, sa nu schimbam, sa ne lamentam, sa ne acceptam soarta \"cruda\", e partea a doua. Sa nu uitam cati capsunari avem prin Spania si cata inteligenta exportam spre toate colturile lumii (State, Australia, India, Germania etc.) Oricum, teoria romanului fatalist ai expus-o tu de o maniera incantatoare cand ai vorbit de cele trei mituri ale poporului roman. Intelegi perfect unde bat.
Mai hai, abonatule! Te astept. :)

George ar fi cu adevarat miscat de o asemenea stiinta a prieteniei. :)) Cred ca ar fi rapid prof. dr. in georgistica pentru ca m-a cautat toata vara si eu mereu eram plecata. Ete, deja am picat examenul! Si a aflat toata Agonia ca nu-l uit, dar nu si el. Cateodata noi oamenii suntem de tot... hm.

Cu poezia subtilizata in proza, s-ar putea sa am, cu poezia, ca forma de exprimare... mai greu. Poezia e prea pura, prea sincera si prea fara perdele, iar imaginatia mea este prea saraca si prea putin curajoasa pentru a se dezveli si a crea. Pentru ca (la fel ca in orice) in poezie ca sa fii original si bun trebuie sa fii sincer, in proza, mai poti disimula, mai numesti un personaj Meda, Mara, Adela, Maria, oricum, doar.. \"le-ai inventat pe toate, nu esti tu\". :)
Ma bucur sa vad ca-ti place ce gasesti la mine. :)

Poate, Claudiu, dar eu sunt cam fatalista. I believe you have just one shot. You better make it right.

Sublim. Descrii dansul, un act sufletesc, sexual sau melancolic fara sa te impiedici in tehnica redarii decat atat cat sa strecori fiori cititorului. Nu devii patetic, niciodata. Putem vorbi acum de orice text al tau. Sarcastic, da. Ironic, da. Rece, trivial, haios, sublim, oricum, dar nu patetic. Bravo. Din nou.

Ideea ca totul se reduce la a domina in dans e foarte reala. De fapt, dansul e viata, iar in viata, toate relatiile (de orice natura) sunt de fapt lupte pentru putere. As putea plusa, spunand, chiar de energii.
Te citesc si te citesc. :)

Da, agitatie de ansamblu, multa si degeaba. Linistit sau nu, aruncat sau atarnand deasupra prapastiei, n-ai cum sa eviti sentimentul: iubesti. Probabil ca si el simte din dulap, dar e datoria ei sa stea afara si sa strige. Poate pleaca, poate ramane, poate omori toate figurile din camera, poate fugi, dar tot il va iubi. Deci, cum zice profund de tot americanul: Enjoy, there is nothing you can do.
Te mai astept la degustat de sarcasticitati. :-)

Sandra, asta cam asa e. O asemenea lovitura de imagine nu se sterge, nu se uita.
Noi deja eram priviti prost in comunitate de ceilalti pelerini (nu de fratii calugari, cel putin, nu fatis). N-as fi vrut sa fiu roman in pelerinaj la Taize cand a avut loc crima. Oricum, calugarii au fost mai mult decat drepti. Ni s-au adresat ulterior noua, poporului roman, spunand sa nu ne simtim prost pentru ceea ce s-a intamplat, ca romanii vor fi primiti la fel de calduros de comunitate, si ca (aici deja e credinta si diplomatie!) poate asa a vrut Domnul, ca parintele Roger sa isi incheie lucrarea devenind si martir. Ete, clasa!

Oricum, ne-am pecetluit soarta in fata celorlalte tari. E un pietroi destul de mare de purtat daca vrei sa mergi in comunitate. Dar sa nu uitam ca majoritatea cersetorilor din marile capitale ale lumii sunt romani iar tiganii nostrii au mancat lebedele de la Viena. Reclama, har Domnului, ar fi fost destula! :) Hai, Romania!

Ai dreptate, fiecare cu paraiasul lui sincer, cu ceea ce este, fara ingradirea sablonului altcuiva, in splendoarea propriei originalitati. Dar ajustari, schimbari, corecturi (in sensul curentului principal, sau nu, exact asa cum simti) sunt necesare pentru ca asta asigura evolutia. Deci, pana una alta, fiecare cu sablonul lui. :-)
Ca unora le zice critici, altora scriitori, altora oameni cu un pix si o foaie, altora monumente de antitalent, e partea a doua, fiecare cu paraiasul lui sobru, tragic, dramatic, haios, banal sau original. Avem toti loc sa curgem pe pamant in ce directie, doar sa alegem noi.

\"sa sari cu motocicleta pe geam, ca tot crestinul\" \"Ca sa alungi plictiseala, iti procuri un set de cutite care taie tot ce e nevoie prin bucatarie:lemne, metal,cauciuc sau cabluri electrice\"
Superb! Am ras in hohote! Textele astea sunt niste bijuterii de buna dispozitie. M-am imprastiat de ras pe alocuri, recunosc. Alte particele erau previzibile, dar per total, mandrete de text. Te citesc :)

Cand eram mica, o prietena de a mea, mi-a spus intr-o zi ca ea are o furnica, o furnica imaginara, care merge cu ea peste tot si cu care discuta intotdeauna dupa ce se certa cu fratele ei sau cu mine. Eu eram prietena reala, care nu intram in tiparele de mai sus, din pacate, nestiind sa ascult, neimpacand-o cu defectele ei si cerandu-i mai mult, mai mult, mai mult. Se pare ca furnica nu raspundea nicidata inapoi...

Interesant. Ai un stil care pe mine ma incanta. Curge intim ca un rau impiedicat de picanterii. Mai vin. Sa stii ca daca nu reusesti sa creezi prietena aceea, furnicile functioneaza intotdeauna. :)

:)) Ce ma bucur sa te vad in subsolul textului meu, Lorena! Adevarul ca stilul acesta nu prea e abordat pe site, dar l-am gasit si eu la tine si m-am incantat. Cred ca e considerat nitzel neserios. Oare de ce? Doar orice comediant este de fapt un tragic, deci in spatele glumelor e o realitate prea deprimanta sa o spunem pe sleau. Si atunci, sa facem haz! :)

Ai surprins foarte bine ideea pivot, \"sunt roman, deci naspa... dar nu intotdeauna\" Ai un pietroi in spate oriunde pasesti in Europa si spui ca esti roman. Si asa-i, ar trebui sa ne scuturam si sa aratam contrariul. Sigur, imaginea trebuie schimbata din interior, nu aplicat un machiaj atragator pentru Occident. Vai, dar ce-mi mai plac teoriile. :) Vor mai fi si alte povestiri pana exorcizez \"romanul marcat de natie\" din mine.
Te astept sa te incanti la toate. :)

Alexis, bine te-am gasit pe pagina mea. Daca am talent sau nu, nu stiu. Intr-un film, personajul principal, un scriitor care se chinuia sa recreeze un succes trecut, redescopera taina scrieri: sinceritatea. Daca a scris un roman care sa cutremure lumea apoi, nu stiu, filmul se incheia acolo - sa luam ideea de buna. Mai sus am scris sincer, chiar daca usurel si superficial. Multumesc de trecere.

Sandra, orice(!) creaza placere duce la dependenta. Ti-a placut, e clar. :) Nu ma flatez singura crezand ca rup norii pentru ca toti oameni induc placeri unora altora (intr-un mod sau altul, deci e usor sa devii dependent de te miri ce:))) Deci, nu sunt unica. Ce chestie, mama m-a mintit!! :) Ma duc sa-mi iau manual voodoo, Sandra, nu zici tu rau. Pe urmatoarea papusa se va numi Mama. :))

\"Secundele sunt pareri de rau nevalorificate, cadavre ale unor ore care nu mai vin.\"

Nu zici tu rau, nu zici tu rau deloc. E crunta ora 4, stiu. Atunci incepi sa blestemi somnul si stii ca maine vei fi o leguma. Pe la 5 speri sa ramai treaz pana a doua zi iar pe la 6 adormi pe nesimtite, ca la ora 7 sa fii prea buimac sa vezi cafeaua. Bine relatat, bine surprins, foarte realist (pana si redarea optiunilor legate de programele tv - insomniile erei media), detaliu utilizat si stilizat, ritm alert, nu te impiedici in lectura numai daca ai probleme de imaginatie in puncte metaforice.:) Am retrait insomnia inainte sa adorm, acum la 11. Si versurile de inceput sunt binevenite, si acum... Somn usor!

Ioana, trec pe la tine intr-o veselie. Cred ca tot la al doilea poem, hop si eu cu comentariul. Ma uimeste faptul ca ma incanti la fel de fiecare data si trebuie sa o spun. Nu pot sa tac.
Subscriu la ideea lui Bobadil, finalul e fortat. Dupa ce ne-ai purtat pe trepte spre orologii cu atat finete, ne lovesti cu imagini prea puternice pentru firescul din prima parte. Metaforele in sine sunt frumoase, dar nu in finalul acestui poem.
Mi-a placut in mod deosebit vanzatorul ambulant de iluzii, il purtam fiecare in noi si cu ce spor ne mai minte cateodata!

Bobadil, batrane, o sa te dezamagesc crunt. Povestea e inventata, dar evident ca poti sa crezi partea cu \"sunt frumoasa, desteapta, sociabila, bestiala, minunata, formidabila, adorabila\". :-)

Dar daca o sa mi se intample asa ceva, si daca o sa ma priveasca pentru a 4-a oara, si daca n-o sa ma iubeasca (de 3 ori daca! :-)), si daca nu ma ia (a 4-a!) ma arunc de pe undeva, imi tai si imi ard ceva. Gasesc, sunt plina de idei. :-) Pana una alta, pagina mi-e plina de texte picante (\"pastila de ora 12\" e destul de graitoare, draga de ea), doar sunt studenta la medicina. :-)

Intr-adevar, puterea detaliului da o savoare nemaipomenita. E o incantare sa te citesc. Totusi, am ramas cumplit de descumpanita, ca atunci cand a murit Jack Dawson in Totanic. Ce s-a intamplat intre domnul foarte mare, foarte negru si doamna roscata, bronzata si un ras senzual? L-a incomodat in somn? Am ramas atarnata de aripile avionului si nu pot sa cobor, i have unfinished business here!

Te felicit, acelasi stil, atentie, umor, detaliu dozat bine (si trebuie sa-i cumpar rechizite, incepe clasa 1), linia naratiunii liniara, usor de urmarit. O lectura placuta.