Orizontul frant in bucati inghetate,
Cioburi de sticla, smoala curgand,
Topindu-se huma se mistuie-n ape,
Si plaga se-ntinde sub cerul plangand...
Se spanzura vantu-ntre ramuri
Pe cand in mal
Te rog sa mori si pentru mine
Sa cazi din cerul infinit...
In ciob, si praf, si-ntunecime
Sa-mi fi iar gand nefericit...
Cutezi sa plangi si picura din tine,
Cand stinsa e lumina ta...
Doar
O clipa doar, trezit din agonie
si fluturandu-si mantia jegoasa
Scheletul zdrenturos al unei patimi,
isi clatina din teasta-i gaunoasa
Se stinge o vapaie, se mistuie-n otrava,
cu manai-i
Daca ar putea inchide ochii
Din calea vantului biciuitor,
Cavalcada nestingherita,
A intamplarilor...
Nu se mai gandeste la ceea ce vede,
Asa cum tu nu te mai gandesti ca respiri.
A trecut un
In fiecare dintre noi salasluieste mugurele iubirii eterne, nemuritoare, infinite. Trecem prin moarte si prin viata ca sa il regasim, acel suflet care s-a desprins asemenea noua, din bobocul
Inchide ochii, spala cu uitarea
Sangele inchegat de pe o piatra rece
De-ai cauta intr-unul sau in zece
Si nicaieri nu-I mai patata floarea
Ce blasefemie dulce imi canta in ureche
E crudul
Nu trebuie sa existe nici trecut nici viitor. Nici unul dintre cele doua nu uneste momentele, nu elibereaza clipele de povara timpului, pentru ca ele sa poata ramne asa, goale, pure, ceea ce sunt,
Si ma nasc si ma frang in amurg,
Precum o stea ce mereu cade...
Tot mai adanc...
Cu bratele sufletului
Cuprinzand
Un tremur de aripa...
Si infinitul din tine...
fericirea sta cuprinsa intr-o clipa...
..unica, fragranta, iluzorie...
cand ochii se impaienjenesc
si arterele pulseaza...
indoielile se frang
glasul se stinge, alert
vapaia urca, moleseala
RB