Poezie
Frântură
1 min lectură·
Mediu
Aseară priveam spre cer,
căutam
să mă eliberez
de noxele existențiale,
de sufletele furibunde
care mă hăituiesc zilnic,
de florile ofilite ale ferestrei.
Am zărit
doi îngeri sluți
care se aplecau
către luna pictată
cu feline sângerânde,
să adune fire de sânge
pentru a-și țese aripi;
am mai zărit
printre stele
un pântec purtător de viață,
chipul unei mirese negre
și niște valuri de nisip,
fecioare despletite valsau
...în rest tăcere.
Divinul clădea din ruine câte o urmă de viață.
Acum e dimineață
...visele mele… nu știu…
Cafeaua fierbe sistematic,
iar tu te alinți în așternut.
Nimic aparte.
Tot ce contează e,
că în zori,
aripile îngerilor s-au frânt...
002021
0