Poezie
Nimfă
1 min lectură·
Mediu
Mă dezintegrez în celule vii
Și cotrobăi prin legile firii
cu membrele stoarse de vlagă,
Pe vremea când eram nimfă,
ploile nu mă atingeau,
Cred că le era scârbă…
Acum mi-au crescut aripi,
port în pântece iubiri
Și solzii reptilelor târâtoare…
pietre.
Gurmanzii mi-au devorat trăirile…
Mai zbor uneori pe câte o imortală
Să mă hrănesc regește.
Ploile încă mă ocolesc…
Sunt doar
o existență cu privire de nimfă
001.175
0