Libertate...

Nici nu vă închipuiți câtă bucurie e în a te încânta de poemul care s-a strecurat din propriu-ți suflet.
În a scrie și pentru a te citi, și nu numai pentru a fi citit.
De azi, am să experimentez un lucru nou: revederea propriilor poezii, comentându-le, criticându-le deschis, cu ochiul mai matur al clipelor, zilelor perindate.

Nebun? Poate, dar măcar atunci fericit!

m-am plimbat azi prin poezie, e duminica, sarbatoare...si, iata ca am ajuns si la \"cocioba pe deal spoita cu soare\"...am facut un popas sa ma odihnesc cu aducerile aminte, de care nu-mi mai amintesc de-au fost, sau doar vis fuse...lipseste capita mea, o vraja ascunsa...

m-asez la masa, lingura de lemn umbla deja prin mine...

ti-as lasa, in loc de stea, un blid din lut s-un pic de tarm, dar nu pot nici asta, le-am promis, jurand, doar sufletului meu...impartit la propriul lui intreg...

Dragă Maria,

Avem noi, cei mâncând pâinea surghiunului, o taină a limbii iubirii de cuvânt, care devine mediu metacomunicativ.
Îți mulțumesc din suflet pentru steaua pe care ți-ai jurat-o doar ție, cerându-mi doar ciobul de blid aruncat pe țărmul iubirii de poezie.

Te mai aștept printre pietricelele țărmului meu.

Cu drag și respect,