Iov

Romulus, o singurătate aici de care încerci să fugi. Te ascunzi de sâni, ca un Oedip răzvrătit, apoi sari prin cuiburi de cuc (cucul în sine un simbol al singurătății).
În strofa a doua te joci de-a susul în jos cu capul plin de verde (a porpos de pete de culoare):) !

Cu drag,
Constantin

teribile aceste versuri
ritmul acesta ca un blestem
rostit de un cor antic
blestem pe care incercatul iov
l-o fi fost gandit dar nu l-a rostit niciodata
frumos suna limba romana graidu-o tu
si rimele nuc cuc strada vada sunt ok
numai
galeata cu franjuri...aici gasesc eu o mica poticnire
poate gasesti ceva care merge mai bine cu nuc
ca aceasta poezie sa merite toata lauda
cu dragoste

Constantinule prieten,

M-ai prin iar; fug, da, de singurătatea din preajmă-mi, târând cu drag după mine mama pruncilor mei și pe ei, bântuit de prezența lui Dumnezeu fără de care nu mai pot să exist.

Dragule Mircea,

Am zvârlit găleata, oricum era acolo doar de rezmeriță; dă-mi semn despre \"scoarță\". Sunt adânc mișcat de atingerea gândurilor voastre.

Mi-au trebuit 43 de ani pentru a înțelege cum trebuie să-mi trăiesc sensibilitatea desuetă, după unii. Mulțumesc de ajutor, dragilor scumpi.

Cu ales respect,

\"sunt o pasare neagra printre ramuri de nuc\"
iata un vers care cred eu are o mai mare coerenta
iartä-ma

Prietenule Mircea,

Cu toate că versul propus este frumos, are nevoie de întreg ethosul tău pentru a se \"prinde\". Deocamdată rămân cu \"scoarța\", care îmi place mai mult decât \"găleata\" (ce tembeleală...)

Cu ales respect,

Cred ca nu e numai singuratate in poemul dumneavoastra, ci mai mult: e tristetea aceea pentru toate lucrurile, faptele, gandurile \"scrise incet, pe dos\". Cel putin strofa a doua asta imi sugereaza mie.
Iar in prima strofa imi pare ca v-ati pus sufletul asprit, franjurat(\"scoarta cu franjuri de nuc\"), imprastiat in singuratate (\"pui ravasit din pene de cuc\" - nu sunteti singuratatea insasi, ci simtiti doar valul ei care v-a acoperit cu \"pene de cuc\").