Poezie
în spatele ceții
1 min lectură·
Mediu
adulmecarea unei penumbre te poate desface îndelung în deșert
unde apa călătorește în trenuri de noapte
iar numele oamenilor tulbură traiectoria lunii
îți mai rămâne un surâs care a așteptat cuminte să cutreieri gările lumii
și un mic deget enervant care te apostrofează ; ți-am spus eu''
apoi nu îți rămâne nimic altceva de făcut
a doua zi ridici obloanele
și gândești că lumea de dincolo e hrana sfâșierii
așa că te întorci în noapte fără să înțelegi că marile lumini nu se nasc singure
de undeva se aude o poveste despre o mare care se desface în două
sau despre un om care merge pe ape
vocile lor au ochi de catifea și lunecă prin vene ca pe o autostradă liberă
la final te ridici ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
apoi construiești poduri între luni, marți și miercuri
gândindu-te la ceată, la vânt și la toate adâncurile
proiectezi o insulă fără acoperiș
cu uși absente, cu plete aurii, cu accesorii
inclusiv o ancoră de-a dreapta duminicii
și numeri anotimpurile după strigătul soarelui...
un singur drum mai rămâne de îmblânzit
cel care duce în tine...
002.187
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Romita Malina Constantin. “în spatele ceții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romita-malina-constantin/poezie/14054503/in-spatele-cetiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.