fără să ating marginea

am căzut în el cu ochii deschiși

purtându-i ultima cămașă cu dungi verticale

,,am ghicit în cafea'' - i-am spus mințind

,,ai multe drumuri prin soare''

apoi m-am așezat la marginea trotuarului

să privesc spaimele transformate în furnici

ca bolnavii de cord cu buzele prea strânse

,,uite încă un drum în cerc la încheietură ''i-am arătat fugărindu-mi rostogolirea poalelor

,,trebuie să fie vorba de jocul luminii care se așează în straturi''spuneam

gestul lui mirat mă îneca sub încovoierea umerilor

lasă-mă să cobor în ochiul ascuns

ca să-mi alung fuga în expirație

și-am să mă întorc suspendând moartea în ultimul act

nu trebuie să povestești de flacără sau de poezie

înaintea lunii e o cotitură pe care o vezi doar.dacă îți țin capul în mâini- am spus în cele din urmă

într-o noapte a fost frig și după aceea un loc necunoscut s-a lăsat în ceață