Poezie
ultimul avertisment
1 min lectură·
Mediu
viața mea nu și-a schimbat de mult cearceafurile
în multe seri am vorbit despre cum se moare simplu
fără nici un geamăt în sărut
încet iubirea se așează pe pernă
și întinde picioarele către ușă
iar eu strig
m-ai mințit când te țineam în brațe
mi-ai spus că vom reinventa cupola stelelor
că mă vei învăța toate secretele
mi-ai dat să beau izvorul viselor
te urăsc iubire
te urăsc
credeam că ucizi moartea
sau că o transformi în primăvară
că știi să o lipești de sâni
și că o hrănești cu laptele tău
lasă-mă
sunt atât de mică
sunt mică și am febră
acum doresc să fug
jumătate femeie
jumătate copil
adevărul e că nu pot dormi în înghesuială
de asta înghit vânt pentru pânzele corabiilor
și umblu zile întregi cu pieptul desfăcut
dar cea mai importantă
e sticla aceea pe care am aruncat-o demult
în valuri
asta îmi aduce o anumită liniște
nu poate să uite chiar totul Dumnezeu
002.293
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Romita Malina Constantin. “ultimul avertisment.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romita-malina-constantin/poezie/14030071/ultimul-avertismentComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.