Romeo Tarhon

Zâne bune, zâne rele, Sânziene și rusalii... Noaptea nopților rebele De delir și funeralii Cu drăgaice și cu iele Când se-mpușcă generalii Și-și dau viața pentru ele. Zâne bune, zâne

Cum am ajuns atât de jos, Să jubilăm când moare Ce e mai sacru și frumos: Cristos din fiecare? Cum am ajuns fără respect Să proslăvim pogromul Privind cum moare în direct De disperare

Voi, poeți din cărți de școală, Ați lăsat în urma voastră Însăși Poezia goală În suplețea ei măiastră, În trupețea-i necarnală... Cine să se-nvrednicească Fără har, fără simțire,

Nu am țară câtă țară Știu că trebuie să am, Dinăuntru și de-afară Cu hotare de haram Și cu lanțuri ne-nfierară. Nu am țară câtă vreme Vremile când lup eram Și nu câine care geme Au

Păcăcioși și păcălași... oemor nohrat Păcăliți și păcălite, Fraiere și păgubiți Înocenți și amăgite, Înșelate și pârliți... To(n)ți supuși cu plecăciune De un sfert de centenar La halal

Azi ești printre flori lăstarul Unei flori ce-abia dă-n muguri, Ori o frunză în frunzarul Peste boabele de struguri... Azi ești printre flori petala Din corola de petunii Ce doar noapte e

Deșteptați-vă, dormirăți Somn de boală fără leac, Vreme-n care zămislirăți Monștri, bestii peste veac. Dar treziți-vă, lipsirăți De la propriul prohod Vreme-n care risipirăți

Măritată sunt, am lacăt La iubire și la dor, Fur cu inima în treacăt Câte-un vis, câte-un fior... Măritată sunt, am lanțuri La dorințe și zăvor, Ca o sclavă din Bizanțuri Ce s-ar da celor

Mai femeie ca femeia Doar femeia poate fi, Eu îi cânt și-o-ncânt de-aceea Do Mi Sol Re Fa La Si Mai femeie ca femeia E femeia, mama mamii Vieții veșnicind scânteia Re Do Sol Re Fa La

Tu dormi, frumoaso, dormi, visezi Ș-n vis te bucuri că sunt treaz, Te strâng în brațe și veghez Să treci frumos din ieri spre azi, Din nopți de dor în noi amiezi Și iar în nopți de vis să

Fetelor între zero și până peste o sută de ani, cu sentimente speciale de admirație și cu drag, Romeo Tarhon De Mărțișor Iubito, azi, de mărțișor, Fiind plecată-n lume-n zbor Precum un obosit

Iarnă de eroină (in memoriam Lt. post mortem Aura Ion) Iarna ta e-un basm ce doare, Tragedie de erou Prins în neguri de ninsoare Ca un punct într-un halou... Iarna ta e o trișoare

Nu salvăm țara cu… țara (manifest) Romeo Tarhon Nu salvăm Țara cu like-uri Din fotoliu doar tastând, Bântuind năuci pe site-uri Virtual doar protestând... Nu salvăm țara de-acasă, Ori

Deșteaptă-te, Țară, românii ți-i strânge Și mână-i în lupta cea sfântă și dreaptă! Trezește-ți eroii cu patria-n sânge, Semnalul din bucium și clopote bată! La luptă prieteni cu cei

Venerabile venere Și mirabile madone, Suferința din plăcere Tot un drog, tot un hormon e. Și plăcerea suferinței Prin frustrări ce greu se-ndură, Tot un țipăt al dorinței Și-o orgasmică

1. Concordia civium murus urbium (Armonia dintre cetățeni este zidul orașelor) Când Yin și Yang rar află armonia, Se va găsi mereu o mână brută Să convertească dharma, omenia În dukkha, în

A fost pe vremuri un popor Cum n-a mai fost vreodată Și-un crai din Lupi coborâtor Cu o superbă fată Pe care-un mare împărat Trufaș și-n plină fală O vru cu tot cu-al ei regat Dând cu război

Dulce, dragă și duioasă Ne e limba și nu-i grai Din urzeală mai frumoasă Pentru al rostirii strai, Nu-i plămadă mai mănoasă Din al vorbei spic pe pai, Vers de liră mai mieroasă În al

Urcă steaua căzătoare La apus, în zbuciumul Unei clipe trecătoare Lăcrimând-o buciumul... Dincolo de deal și ramuri Ce cu frunza bolta-nțeapă, Ale cerurilor geamuri Trag a nopții

Toamnă interzisă Romeo Tarhon Lacrima ce o plângeam n-a Înfrânt inima-mi secată De atâtea ploi și toamna Devastării-mi: ești plecată Dinainte să-ți văd chipul Și să te cunosc în

http://www.youtube.com/watch?v=AzpLZcnDApE Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un zbor de aripi spre scurta veșnicie, Precum un înger de lumină ce în beznă-și spune Eternul

Suflul toamnei flutură Inima-mi ca pe o frunză Smulsă de pe-o ciutură Unui pictor dintr-o pânză... Suflul toamnei scapără Inima-mi în muchii sparte, Lama lor mă apără, Mă împarte, mă

Cât mai am stropi de vigoare, Picături de tinerețe Și o gură de licoare Inima să îmi dezghețe, Nu voi înceta o clipă Să-ți cânt elegii cu lira Viselor ce se-nfiripă Și să bei din elixir

Nefertitică Ramonă, De aș fi zeu-faraonul, Te-aș clona, aș pune-o clonă Zilnic să-mi sărute tronul... Cleopatrică Ramonă, Cezar de aș fi, în grave Desfătări de primadonă Ți-aș