Poezie
Voi, poeți...
poem
2 min lectură·
Mediu
Voi, poeți din cărți de școală,
Ați lăsat în urma voastră
Însăși Poezia goală
În suplețea ei măiastră,
În trupețea-i necarnală...
Cine să se-nvrednicească
Fără har, fără simțire,
Fără slovă românească,
Să mai scrie cu iubire
Tragedia eminească?
Cine, Doamne, să mai facă
Din cuvântul frânt cuvântul
Ce ni-i drag din piatră seacă,
Ce ni-l bate-n clopot vântul,
Ce-l dezlăcrimăm să treacă ?
Cine, oare, să mai ducă
Și să lepede când duce
Fără case și ulucă
Satele, și fără cruce,
Când de lacrimi se usucă?
Cine, frate, soră, cine,
Mamă, tată, fii și fiice
Ne mai ține și vă ține
Să nu facem cum se zice:
Toți la rău, să fie bine!
Cine crede că-ndura-vom
Ce nici câinii nu îndură,
Câtă vreme mai dura-vom
Pumnul strâns pe piept și gură
Și în gând doar înjura-vom?
Cine-a morții grea cămașă
Din ușoare albe fire
Va-mbrăca, ce lume lașă
Îi va hotărî pieire
Învelindu-l într-o fașă?
Cine, cine, oare cine
După veacul de risipă,
Ar putea să mai aline
Precum voi, poeți de-o clipă,
Tragedia care vine...?
Cine să se-nvrednicească
Fără har, fără simțire,
Fără slovă românească,
Să mai scrie cu iubire
Tragedia eminească?
Voi, poeți din cărți de școală,
Ați lăsat în urma voastră
Însăși Poezia goală
În suplețea ei măiastră,
În trupețea-i necarnală...
001.210
0