Poezie
poem
1 min lectură·
Mediu
nu mi-am putut explica
ce căutam pe caldarâmul acela
într-o atmosferă opacă
în care zilele semănau cu idealurile înzăpezite
iar poarta prin care intrau
releva bunăvoința vântului
n-am înțeles nici de ce clipele
când strângeam viața la piept
împreună cu rugăciunile ei
s-au materializat în clișee de lumină
sfredelindu-mi oasele până la măduva ultimului gând
imaginându-mi-te
n-am știut nimic
din mersul acelui timp paralel cu al tău
simțeam doar cum doare aerul din jur
în care lăsasem toate privirile inocente
și-atâtea perechi de aripi
încât și acum fâlfâitul lor
îmi scutură dorul
mai târziu am acordat înțelegere acelui timp
permițând luminii să crească-n sămânță
înalțând în aer brațe întinse spre mine
pe care numai ochiul meu
le vedea cum cresc
acum mai este numai o pasăre solitară
pe caldarâm
probabil că-n zori
și ea își va lua zborul
29 noiembrie 2015
002359
0