Poezie

nu mai pot fi copil

din volumul „Dă-mi mâna Niarne„

1 min lectură·7 iulie 2014

Mediu

copilul acela n-a crescut niarne

se mai joacă încă șotron

în pătrățele de liniște

dând cu piatra în fiecare

disecând inocența de atunci cu cioburile maturității de acum

tencuind adezivul realității pe pedestalul de vise

de câte ori începeam jocul

aripile zborului spre victorie se deschideau

îngrămădind din inerție pașii spre ea

julindu-mi coatele și genunchii

ridicându-mă la timp să parez înfrângerea

astăzi niarne când se deschid aripile

inerția m-azvârle-n haosul aerului nesătul de ambiguitate

partenerul de joc driblează faultează aruncă cu piatra

în locul cel mai vulnerabil

nu-i poți intui viteza avântului

fluturându-ți ca pe un steguleț zâmbetul

ascunzându-te după el ca-n propra-ți moarte

copilului aceluia niarne îi năpârlește inocența

impregnându-i-se-n carnea albă

vinișoare mici de venin otrăvindu-i aminitirea jocului

deceurile-i rămân până la epuizare enigme

ale unui prag de netrecut

narne=apelativ adresat sinelui

9 iulie 2014

001.186

Rodica Lupu. “nu mai pot fi copil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/14052459/nu-mai-pot-fi-copil

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.