Poezie
vecernie
1 min lectură·
Mediu
toaca răsună în piept
uvertura celestă de dinaintea percuției
arhanghelii
prin suflet bat cadență
deschid o încăpere
iau loc ospătează
ia
mănâncă o fărâmă de pâine
bea și un strop de vin
e hrana noastră
ecologică
fără e-uri sau alte condimente
ce otrăveasc sufletul
cu ultima respirație mă înalț deasupra octavelor
răsturnând nerostirile
în josul paginii
de la capăt rescriu partitura unui război
al meu
cu mine
din fiecare notă coboară o ezitare
acordurile se vor mula pe victorie
numai când sub piele
sufletu-și va fi terminat de înghițit pământul
21 februarie 2014
001265
0