Poezie
inorogul
1 min lectură·
Mediu
am fost acolo
am văzut un inorog
legat cu franjuri rupte din realitate
de corn îi atârna obiceiurile
un fel de talismane
menite a apăra de minciună
molimă sau de năpăstuirile barbare
i-am ascultat descântecul
păstrat în axila nopții
căruia i se-nchină vântul
învelind și dezvelind
monologul trecutului în psalmii adierii
am stat aproape de el
când resuscita umbrele căzute în nemișcare
când îi bea pământului sângele
din fiecare firicel dispărut
crescând mare cât vârful omul
în al cărui pântec
herghelii nocturne
lovesc cu copitele în liniștea aparentă
mai devreme sau mai târziu
dintre stânci
va vui iar inorogul
rupând trecutului vechile lanțuri
o cheie binecuvântată va descuia porțile închise
și-n procesiune de îngeri va intra
veacul adevărului
dacă atunci voi mai fi pe acolo
pe frunte am să-i scriu
numele fiecărei morți
dezgropată din neadevăr
6 februarie 2014
001.758
0