Poezie

depărtarea

din ciclul "doar tu niarne"

1 min lectură·18 octombrie 2012

Mediu

vezi tu niarne

de fiecare dată când depărtarea mi se întinde

dinainte intimitatea-mi devine cel mai curat loc

unde pot muri în liniște nimic nu-mi stă de-a curmezișul

poate doar un regret responsabil pentru fericirea

aceea perfectă totuși mă întreb cum ne suportăm

unul altuia slăbiciunile fără ca visele să ne explodeze

extinzând peste noi pandemia vreunei astenii

găsesc această reciprocitate de sprijin

ca pe înțelepciunea unei cărți în care cioplitorul de litere

își modelează cuvântul iar cuvântul își dezvelește

taina ca și cum însuși dumnezeu ar mânui dalta

când timpul acesta niarne îmi izbește zilele de umbra

acestei depărtări oricât de dulce mi-ar părea sărutul pe gură

al indiferenței el supradozează aerul cu și mai multă

tăcere înfingându-se ca un glonte cât mai adânc

acolo simt lumea care-mi stă în față folosind

instinctul de conservare pentru a-mi prelungi agonia

de-ai ști câtă pânză țes în așteptările mele dorind să-i acopăr

deșertului și ultimul fir de nisip

astfel ca depărtarea să mi se pară doar aoza din care-mi

potolesc setea

17 octombrie 2012

001.334

Rodica Lupu. “depărtarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/14016209/departarea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.