Poezie

poate sfinxu-mi cuvântă

1 min lectură·27 aprilie 2012

Mediu

aici

noaptea e o invazie de licurici

luminând în întuneric imaginile invizibile

n-ar trebui să mă doară lucrul acesta

oricum iubesc viața la fel de mult ca pe

bărbatul strălucind albastru

nu mi-aș ierta niciodată

când disting aura în păru-i despletit al lunii

să nu iau în seamă sfinxul așezat deasupra

împrăștiind visele și idealurile ca pe simple

monoloage între bărbați și femei

dacă-i știi

cât mă sperie bătrânețea ascunsă în umbra luminii

ai sparge liniștea chiar și cu câteva picături de ploaie

mi-ai înveli spatele cu-n pic de primăvară

și poate aș spera că singura-mi suferință ar fi dacă

m-aș pierde între zi și noapte

învăț acum

să rostesc acele cuvinte confundate cu adieri de vânt

biciuind în noapte gânduri împletindu-le

cu viața asta care ne leagă suflet de suflet clipă de clipă

ca și cum tot arealul s-ar rezuma la …acasă

știu

când mă ții de mână spunându-mi că universul ăsta

se repetă în noi vremea curge lacrimă printr-o mare

tristețe neajungând timp nici măcar să alunecăm

înlăuntrul nostru așezându-ne-n el cu adevărat

26 aprilie 2012

001.293

Rodica Lupu. “poate sfinxu-mi cuvântă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/14006117/poate-sfinxu-mi-cuvanta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.