Poezie

obiter dicta

1 min lectură·2 aprilie 2012

Mediu

nu nu pot fi în această imagine aplecată

atât de mult peste realitate eu locuiesc într-un fel

de atemporalitate adunându-mă de pretutindeni

într-o singură inimă și-o bucată de duh atât

cât să încap afară las toți nesupușii orei exacte

și toți pierduții de mame urlând să se mai nască o dată

e foarte cald aici de aceea cuvintele sunt în cădere

liberă doar tăcerile sunt smulse cu forța umplând

cerul cu poezie se mănâncă cu sare literă cu literă

până când timpul devine sărac și neîncăpător de poeți

norocul e că am teritorul asigurat pot oricând sfredeli

cu ochiul lumina lăsând-o să curgă pe ramuri în iarbă

și prin artere ca un recital dintr-o spovedanie

e prea liric să te naști aici lăsând să-ți intre fiecare clipă

în sânge ca o permanentă dragoste iar în loc de apă și

busuioc botezul să ți se dăruiască cu ploaie de stele să

inspiri aerul mirosindu-i delirul acela emanat din puterea

seducției curgându-ți prin vene damful înțelepciunii

nu ar deveni prea dramatic aplecându-te peste imagine

să-ți vezi năucirea dintr-un coșmar de realitate

25 martie 2012

001.248

Rodica Lupu. “obiter dicta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/14004406/obiter-dicta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.