Poezie
pe culmile vechimii stau de veghe
1 min lectură·
Mediu
S-au scuturat cireșii după ploi,
În suflet le-am oprit numai mireasma.
De patimi mistuiți trecem și noi,
Rămâne-va sub streșini, doar fantasma.
Același cer își plimbă ochii nevăzuți
Și orice adiere ziua o împinge
Spre infinitu-n care o clipă cei născuți,
Sub frunze-nalte roua o atinge.
Pe culmile vechimii stau de veghe
Ca zvonul legendar, ce printre brazi înalță
Cântec și rugă învelite-n zeghe,
Ecoul li se plimbă-ntruna și-mi tresaltă.
O scânteiere mai fumegă în mitul sfânt,
Văpaia-n mine i se-ntețește tremurând
Îmi amintește de fiecare cruce-nfiptă în pământ
Și urmele lasate-n lutul umed, lăcrimând.
15 iunie 2011
001.185
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “pe culmile vechimii stau de veghe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/13982900/pe-culmile-vechimii-stau-de-vegheComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.