Poezie
îmi par propria-mi eternitate
1 min lectură·
Mediu
ca o statuie
desprinsă din soclu
odihnesc așteptările-n iarbă
îngeru-mi ia aripile și pleacă
pe urmele copilăriei
mâinile-mi arcuiesc
cuvinte prăbușite
le respir aerul nepăsător
viața nu-mi mai vorbește
dragostea nu-mi mai zboară
în jurul cetății
secundele-mi sună renașterea
reîntrupată în mișcarea legănată
a firului de iarbă
din somnul pietrei
strigătu-mi vine se ridică cu înțeles
într-o lumină divină
o foame
de cuvântul care nu este durere
se prelungește într-o parte și-ntr-alta
a sufletului
o scânteie instantanee
aprinde toate-nțelesurile neînțelese
ard atât de încet
încât îmi par propria-mi eternitate
17 decembrie 2010
001.308
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “îmi par propria-mi eternitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/13964963/imi-par-propria-mi-eternitateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.