sictir

în jur obiecte

nemișcate, poate chiar moarte pe dinăuntru.

voințele care-ncotro levitează,

mormane de inutilități zâmbesc, batând pasul pe loc.

ce știu ele,

drama existenței divizată în spectacole de lux sau de două parale,

se joacă oricum, obiectele non valoare, nudul întors pe toate fețele, tot dezbrăcat rămâne,

și pe dinafară și pe dinăuntru.

ață, nasturi, fermoare,

să-ți coși buzele, ermetizarea oxigenului e necesară,

a, și limbile de la ceas sunt la căutare.

țin evidența secundelor, câte-au mai rămas până la următorul spectacol.

în rest recuzită de culise:

ciorapi, inele, depresii, ochelari, bricege, parașute, cromozomi infantili,

tablouri, cianuri, ligheane, cerneluri, hașiș, hârtie, ovule, spermatozoizi fecundați la pauză.

când mă gândesc, câte legi trebuie promulgate până la integritate!

15 iulie 2010