Poezie
sufletul meu
1 min lectură·
Mediu
sufletul meu nu mai are loc în casă
din când în când se odihește pe pervazul ferestrei
atunci îmi vorbește despre puii de rândunică
despre inundații sau despre târgul de carte
când eram copil sufletul se cățăra în dudul din grădină
când ploua își făcea loc sub streașină
de acolo pândea clipa când dumnezeu
semăna înserarea se așeza apoi la gura sobei
mi se strecura sub piele odată cu flăcările
amețitor alergau prin sângele meu îl roteau ca pe sfârlez
cum auzeam trilul privighetorilor se făcea lumină
ziua se reinventa iar sufletul își admira agoniseala
când se așternea zăpada ne-nșiram amândoi
printre steluțele ei și legam noi jurăminte
ne beam mireasma reciproc și-mi alunga din preajmă
orice zeu fără suflet în casă și acum e loc destul
12 iulie 2010
023.217
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “sufletul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/13947214/sufletul-meuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GMGMGrebenisan Mihai Marian✓Poezie frumoasa, aminteste de tinerete si in special de copilarie!
0
RLGrebenisan Mihai Marian
Chiar dacă vârstele ne îmbracă în culorile toamnei, sufletul încă visează copilăria! Mulțumesc de trecere și semn.
Chiar dacă vârstele ne îmbracă în culorile toamnei, sufletul încă visează copilăria! Mulțumesc de trecere și semn.
0