Poezie
În inimă sunt ascunse comorile
1 min lectură·
Mediu
Mi-am lăsat fruntea, s-o acopere cerul.
Unul, doi îngeri să poposească pe ea,
s-o mânjească cu trupuri de sfinți,
asudând în durerea-mi.
Mi-am lăsat ochii, să-i acopere vălul,
să mă-ncrunt la văzduh, să-l întreb
cine-am fost iar acum ce-am ajuns?
Dar în loc de răspuns, ochii mei dau în plâns.
Mi-am lăsat gura slobodă, să strige:
unde sunt, mai trăiesc?
Atunci gândul meu, răsucit din beția durerii,
îmi ia mâna și o duce la piept.
Aici s-au adunat comorile,
Fântâna asta are mireasmă veșnică, sub piatră,
sângele-i cald.
Lumina de-aici nu te arde, o poți scrijeli
și-ți vezi copilăria, îți poți cuprinde viața în palme.
Aici timpul ți-a adunat clipele din oceanul cu vise,
în coaja lor, îți poți scrijeli și iubirea.
Întotdeauna inima ei, rămâne în trunchi.
11 iulie 2010
001.169
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “În inimă sunt ascunse comorile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/13947109/in-inima-sunt-ascunse-comorileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.