Poezie

Androidul

1 min lectură·16 noiembrie 2009

Mediu

Pierdut prin spațiu, hăituit de umbre

și himere într-un timp ce pare atemporal,

mă simt asemenea unui android.

Atât a rămas din propria-mi masculinitate.

Restul, masă cărnoasă. Bicepși, tricepși,

posteriori, trapez și pectorali la kilogram.

Cât dorești. Fațadă exterioară de calitate.

La ce-mi folosește oare acum acest ambalaj?

În interiorul “carcasei” a rămas un sistem modular

ale cărui valori și componente sunt în derivă,

controllerul depreciindu-se “grație” lipsei

de afecțiune și iubire la care am fost conectat

în ultimul an.

Motorul, diodele, s-au prăjit, nu mai vorbesc

de senzorii care s-au redirecționat instantaneu

în, și pe diverse orbite.

Dintr-un homo sapiens ce-și oblăduia ginta

într-un consens apreciabil cu regina visurilor

virgine, am rămas numai o rămășiță pe eșafodul lumii.

Regina și-a părăsit regatul.

Deziluzie, amăgire și tristețe, toate într-o singură cupă.

Le sorb. Le gust. Amar. Speranța că următoarea

escaladare a Everestului va lega o alianță

cu idolul iubirii și al fidelității, deschide o nouă

variantă explorării mediului înconjurător.

Până când speranța se va numi floare,

mă învârt precum electronul pe propria-i orbită.

16 noiembrie 2009

001.435

Rodica Lupu. “Androidul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/13915163/androidul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.