Rodean Stefan-Cornel

Roxana, despre participarea mea la întocmirea unei anumite liste, mi-am spus părerea într-un comentariu anterior.
Doru, de acord cu tine, mulțumesc de participare la dezbatere.
Domnule Paul Bogdan, aveți și dumneavoastră dreptate, v-ați exprimat punctele de vedere clar, logic, argumentat, dar... problemele rămân... și sper că se vor găsi în continuare niște soluții...
Și totuși, vă vine să credeți că, de când a început această dezbatere, activitatea din atelier s-a îmbunătățit? Este o realitate evidentă pentru cine a urmărit evoluția acestei probleme (iar eu am făcut-o cu atenție).
Dan Norea, nu înțeleg încă prea bine cum funcționează site-ul și cum lucrează editorii, dar existența în rândul editorilor a unor epigramiști de talent care știu și ceva teorie despre epigramă și au niște abilități elementare de critică literară este de dorit. Pe de altă parte, nu cred că este benefică izolarea epigramiștilor de restul scriitorilor, prin înființarea de \"secții\" și \"butoane\" speciale dedicate lor sau creațiilor acestora. Și așa sunt destul de izolați, fac reviste și cărți care se citesc în cerc închis (adică se citesc \"între ei\"), și așa se fac festivaluri în care, de multe ori, ne citim unii altora producțiile, la care participarea \"publicului larg\" este destul de \"timidă\". Cred că o opinie cumva asemănătoare a exprimat și Laurențiu Orășanu. S-ar putea să greșesc, îmi cer scuze dacă îmi permit să fac aprecieri destul de tranșante într-o chestiune în care de abia de curând m-am dumirit și eu, dar, în strânsă legătură cu ce spuneam adineaori, eu cred că un epigramist nu se poate dezvolta, nici sub aspectul cantitativ al creației epigramatice, nici din punct de vedere calitativ, dacă scrie numai epigrame. Și atunci, de ce să ne separăm?

Răspuns: soțul
Remarc prozodia fără de cusur.
Cu respect,
Cornel Rodean

Dane, mulțumesc de opiniile exprimate; deocamdată nu le comentez, dar se cam știe părerea mea în cauzele respective.
Roxana, e greu de făcut liste, nu cred că merge ideea...
Adina, nu dispera! Am constatat și eu că ai o bogată activitate pe site. Așa cred că trebuie să fie raportul dintre comentarii și postări, ca la tine, adică net în favoarea comentariilor, nu ca la cei care au șapte pagini de postări și una de comentarii.
Succes tuturor!

Te lauzi?

Norică, ești înfumurat
Și ca atare, eu ți-o zic:
Ai fost tu bun la toate-odat\'...
Acum ești bun... doar de bunic.

Apropo de versul doi din epigrama lui Norică, mă bucur că a spus altul înaintea mea că ceva nu este în regulă. Expresia \"bun de nimic\" cred că merge asociată doar cu negație, cu și cu afirmație. O variantă:
\"Vezi, Doamne, nu-s bun de nimic\" și altă variantă:
\"Că, cică, nu-s bun de nimic\".

În rest, felicitări pentru poantă și celorlalți pentru replicile foarte bune!

Excelentă epigrama postată, foarte bune și replicile, felicitări tuturor, dar în primul rând domnului Olariu! Am ajuns cam târziu pe această pagină și nu mai intru cu replici că nu mai am timp... mă grăbesc la alte treburi...

Răspuns la \"Nedumerire\"

Se poate, da, am mai văzut:
Deși, pe gânduri a căzut,
El gâtul și l-a rupt pe dat\'.
Era la minte-mpiedicat...

Domnule Jianu,
Mulțumesc pentru idee, sunt foarte reușite variantele dumneavoastră. Eu am vrut să realizez o poantă prin similitudine, folosind și niște jocuri de cuvinte, exploatând multiplele locuțiuni și expresii care conțin verbul \"a cădea\" (aici - \"a cădea pe gânduri \" și \"a cădea în păcat\". Am avut atâtea variante la acest catren, încât nici nu mai stiu la care să mă opresc.
Cu respect,

Domnule Jianu, știam că scrieți umor de calitate (nu vă cunoșteam de pe acest site ci \"din alte locuri\"), dar, spre rușinea mea, nu știam că abordați și epigrama, de aceea mă bucur sincer de cunoștința pe care o facem aici, cu prilejul unei epigrame.
Referitor la textul de față, în afară de faptul că mie nu prea îmi sună bine titlul (Ori zicem \"Naționalei de fotbal a României\", ori \"Jucătorilor din... ș.a.m.d.\", ori \"Tricolorilor... ș.a.m.d) și că mai trebuie să citesc de câteva ori tot catrenul(probabil... îmi scapă ceva, nu știu încă cine este de vină pentru această \"scăpare\"), o problemă cred că ar putea fi remediată destul de ușor. Este vorba de ritmul din versul al doilea. Celelalte trei versuri sunt construite în ritmul iambic și \"curg\" bine, dar pentru ca și versul incriminat să curgă la fel, ar trebui să citim \"închis\" cu accentul pe a prima silabă și \"așa\" cu accentul tot pe prima silabă. Dacă la \"așa\", parcă mai merge, la \"închis\" nu merge chiar deloc. Am învățat și eu, de la alții, o mică \"șmecherie\": atunci când scriem în iambic și vrem să începem versul cu perfectul compus (au închis, au plecat, am văzut), rezolvăm problema schimbând puțin ordinea (\"închis-au\", \"plecat-am\", \"văzut-am\").
Sper că nu v-ați supărat, dar eu așa înțeleg colaborarea pe acest site, adică doar cu maximă sinceritate și, dacă veți trece pe la textele mele, aștept aceeași atitudine.
Cu deosebit respect,
Cornel Rodean

Domnule Dume, analiza dumneavoastră este pertinentă, vă mulțumesc de atenția acordată subiectului și de amabilitatea manifestată față de persoana mea.
Norică, păi, dacă tu ai nelămuriri, eu ce să mai zic? Și eu aveam această nelămurire, dar am zis că aceste probleme, \"de proceduri\" devin mai importante și vor trebui rezolvate după ce se rezolvă problema de fond a atelierului (aceea că sunt prea multe texte în el, care sunt abandonate și că aici nu se prea lucrează). Mulțumesc de trecere.
Ziceai odată că ți-ar plăcea să ne întâlnim la vreun festival; eu am fost invitat la Cluj la sfârșitul acestei luni, am acceptat invitația și sper să ajung...
Cu deosebit respect,

A se citi \"având\" în loc de \"avâmd\"

Excelentă și această epigramă.
1. Tema este perenă, nu de conjunctură, problema atacată \"este serioasă\", nu facilă sau naivă.
2. Expunerea temei este firească, limbajul este clar și corect, potrivit regulilor limbii române.
3. Poanta este construită \"ca la carte\", avâmd la bază, în principal tehnica polisemantismului (\"a rămâne\" cu sensul de asta și \"a rămâne\" cu sensul de fi însărcinată\"), dar și principiul paradoxului (\"a plecat când a rămas\").
4. Elementele de prozodie sunt perfecte; ritmul și măsura fără de cusur (fiecare vers are trei picioare și jumătate, în trohei, iar ritmul trohaic curge fără nicio împotmolire), rima este și ea ca la carte.
5. Ortografia este corectă, cu o observație: după semnele de ortografie și de punctuație, de regulă se lasă \"blanc\", iar autorul după virgula din versul al doilea a uitat acest aspect.
6. Propuneri: autorul să corecteze problema de la punctul 5; comentatorii \"cu nivel\" să întărească ceea ce eu am spus (dacă am avut dreptate); membrii site-ului care încearcă de mai mult timp să construiască o epigramă, să o ia pe asta de model, eventual să citească atent și acest comentariu; editorii să incite la dezbatere prin clasificarea acestui subiect ca \"fierbinte\".
A, bineînțeles, să nu uit, Ioane felicitări!

Păi, iar nu mai știți să numărați silabele? Cel puțin versurile care rimează trebuie să aibă aceeași măsură (pe înțelesul tuturor, același număr de silabe). Soluție pe loc de rezolvare a ritmului și a măsurii:

Odat\' la patru ani, țiganii
Vin toți la școală și votează
Și, după cât de mulți sunt banii
Cu \"deștiul\" lista o \"pătează\".

Am folosit exact ideea și cuvintele dumneavoastră, dar nu are rost să corectați catrenul, pentru că, oricum nu are poantă, ci doar o simplă constatare, un pic mai \"ghidușă\", iar expunerea temei nu prea este clară. Poanta înseamnă o răsturnare spectaculoasă de situație în ultimul vers, o \"ciocnire\" de idei, un paradox, un calambur sau multe altele...

Maestre, bine ai venit în \"agonia\"!
Cât privește epigrama postată mai sus, o știam, este antologică și din ea s-au mai \"inspirat\" o sumedenie de epigramiști. În mod normal, respectând regulile acestui site, acum, eu și alții ca mine, ar trebui să te ajutăm să-ți îmbunătățești textul, pentru că un editor l-a considerat nesatisfăcător și de aceea l-a trimis la \"Atelier\". Eu nu-mi permit \"să te ajut\", pentru că știu că faci epigrame \"de manual\", perfecte sau aproape de perfecțiune. Dacă dorești, aș fi onorat să-ți spui părerea în dezbaterea pe care am inițiat-o prin materialul \"Atelier, sau depozit?\", postat de mine la \"Personale\".
Cu respect, Cornel Rodean

Precizare:
În momentul în care eu am citit poezia și am scris comentariul de la ora 11.13, sub text era afișat doar un comentariu, acela al Danei Stănescu de la ora 10.30.

Ar fi foarte interesant ca, atunci când deschizi un text pentru prima dată, să nu ți se afișeze comentariile făcute de ceilalți, decât după ce ai comentat tu însuți; apoi, la celelalte accesări, să poți comenta și comentariile celorlalți. Nu știu dacă din punct de vedere tehnic este posibil, nici nu sunt convins \"sută la sută\" că ideea mea este bună, dar ar fi mai cinstite multe comentarii. Încerc, pentru început, să fac abstracție de comentariul anterior, deși nu știu dacă o să pot.
Cu acest text, Nelu Jorj ne cam încurcă puțin (pe mine cu siguranță), că nu ne ajută cu vreun \"subtitlu\", cu vreun nume de \"colecție\" în care să încadrăm textul, sau cu alte explicații. Dar, să ne punem mintea și imaginația la contribuție...
În ignoranța mea într-ale poeziei, acest text, pentru mine este unul \"umoristic\". Începutul este de-a dreptul magnific. Adică, autorul ne avertizează că, dacă cineva spune că urmează o \"beție de cuvinte\", aceasta se datorează faptului că oricum, trăim într-o țară de pruni. Apoi, dacă el întrece puțin măsura, să-l scuzăm, este din aceeași cauză și dacă noi, cititorii, nu înțelegem bine mesajul tot prunii sunt de vină...
Alăturarea dintre \"Soldatu\' Marian din Baia Mare\" (atenție, \"Soldatu\'\", nu \"Soldatul\"), Cioran și James Joyce, face parte de asemenea din arsenalul \"tehnicilor de construire a poantelor\", foarte bine stăpânite de autor. Poate un pic cam neelegantă secvența cu \"blandiana\". Finalul este de asemenea foarte bun, iar dacă versul \"Mergi de te spânzură!\" era poziționat chiar ultimul, mie mi s-ar fi părut și mai bun.
Îmi place acest gen de exercițiu pe care mi l-ai prilejuit, chiar dacă cineva s-ar putea să spună că eu, acum, chiar sunt sub influența sucului de prune...

Stimată Cristina Minea,
Problemele abordate de dumneavoastră în ultimele două comentarii sunt reale și cu ele se confruntă mulți din cei ca mine și ca dumneavoastră, care dorim, și credem că se poate, ca în \"Atelier\" să se facă treabă mai bună. Pentru acei \"reticenți\" de care vorbeați, care refuză ajutorul, există soluția ignorării de către colegi, dar aceasta nu rezolvă problema de fond, aceea a aglomerării atelierului, din contră. Până la urmă va trebui ca față de aceștia, și editorii să aplice o politică de descurajare mai fermă, care să ducă la eliberarea atelierului de materialele \"în plus\".
Cu același respect,

Din \"zeama\" dumneavoastră am remarcat ca ingrediente principale stăpânirea limbii, înțelepciunea și umorul.
Mi s-au parut originale și pline de tâlcuri mai ales următoarele:
- \"Viața-i o luptă...\";
- \"Viața face omul...\";
- \"Roua dimineții...\"
- \"Geniu, ca soarele...\";
- \"Anul cu 365...\".
Și ca să glumim, la final vă spun că, fiind \"zeamă\", sunt și vreo două-trei care mi s-au părut \"ca pătrunjelu-n zeamă\"...
\"Per global\", mi-au făcut o foarte bună impresie!
Cu deosebit respect,

Nu ințeleg prea bine de ce, acest text parcă sugerează când pesimism, când optimism. Așa ai vrut, sau așa \"a ieșit\"?
Pe de altă parte, problematica abordată este atât de gravă și atât de comună pe de altă parte, încât mulți cititori (inclusiv editorii) pot spune: \"Ia să ne mai lase, dom\'le cu viața, moartea, lumea, cerul... că ne-am cam săturat de filozofări pe tema asta!\"
Eu cred că mai mare succes ai avea dacă ai aborda în poemele tale doar aspecte \"secvențiale\", \"particulare\" ale existenței umane, nu \"generale\", sau \"globale\". Nu sunt critic literar, nici filozof, sunt un fel de \"cititor mediu\" (ca instruire și capacitate de receptare), de aceea te rog să mă scuzi dacă nu sunt suficient de clar în opiniile exprimate.
Mie mi se par interesante textele tale și chiar îmi plac. Succes mai departe!

Domnule Ilin, sunt cititorul cu numărul 57, sau mai corect, acum epigrama dumneavoastră este \"deschisă\" pentru citit a 57-a oară și mă îndoiesc de faptul că nimeni până la mine nu a remarcat ceva ce, în mod colegial trebuia să vă spună oricine a văzut. Sunt sigur că un om cu umorul dumneavoastră nu se va supăra, de aceea o spun eu, cu simpatie și prietenie:
Am citit, mai sus, o epigramă cu o poantă foarte bună, dar cu măsura și ritmul \"date peste cap\" și este mare păcat! Faptul că la subtitlu ați scris \"catren\" nu este o scuză; oricum, acest catren are poantă de epigramă, în opinia mea.
Deci, versul al treilea iese total din ritm, având o silabă în plus; probabil, dumneavoastră scrieți și citiți \"lua\", gândindu-vă că acest cuvânt este monosilabic, dar el are două silabe (\"lu-a\").
Și acum, la final, vă mai spun una, dacă tot \"m-am pus rău\" cu dumneavoastră:

Domnului Ilin (apropo de meciul \"România - Franța\" și de \"pariurile\" sale)

Stimate domn, acest catren
Mi-aduce-aminte (ce păcat!)
De jocul celor din teren,
Că e la fel de-mpiedicat...

În ultima frază se citește \"altfel\" în loc de \"alfel\".