pariuri

Domnule Ilin, sunt cititorul cu numărul 57, sau mai corect, acum epigrama dumneavoastră este \"deschisă\" pentru citit a 57-a oară și mă îndoiesc de faptul că nimeni până la mine nu a remarcat ceva ce, în mod colegial trebuia să vă spună oricine a văzut. Sunt sigur că un om cu umorul dumneavoastră nu se va supăra, de aceea o spun eu, cu simpatie și prietenie:
Am citit, mai sus, o epigramă cu o poantă foarte bună, dar cu măsura și ritmul \"date peste cap\" și este mare păcat! Faptul că la subtitlu ați scris \"catren\" nu este o scuză; oricum, acest catren are poantă de epigramă, în opinia mea.
Deci, versul al treilea iese total din ritm, având o silabă în plus; probabil, dumneavoastră scrieți și citiți \"lua\", gândindu-vă că acest cuvânt este monosilabic, dar el are două silabe (\"lu-a\").
Și acum, la final, vă mai spun una, dacă tot \"m-am pus rău\" cu dumneavoastră:

Domnului Ilin (apropo de meciul \"România - Franța\" și de \"pariurile\" sale)

Stimate domn, acest catren
Mi-aduce-aminte (ce păcat!)
De jocul celor din teren,
Că e la fel de-mpiedicat...

Multumesc pentru observație. Este indreptățită, pe bună dreptate. Dar, de cele mai multe ori, neglijez acest fapt, în favoarea \"poantei\" finale. Știam/știu că forma verbală \"lua\" nu este monosilabică...încă din clasele primare. Totul e perfectibil.
Felicitări pentru implicarea dumneavoastră în paginile din Atelier. Este binevenită. Sper să fie bine înțeleasă de către toți.
Cu prietenie și gînduri bune,
Vasile Ilin

Catrenul meu, ca vai de el,
N-are ritm, n-are măsură,
Dar te asigur, domn\' Cornel,
N-o să-l trimit la editură.