Rodean Stefan-Cornel

Halal concurs!

La un asemenea concurs
Se uită lumea ca la urs
Și-ar vrea, de-acum, drept campion,
Să-l aibă doar pe... \"nea Ion\"!

Cu prietenie,
Cornel

Sunt de acord cu dumneavoastră în chestiunea cu Mutu (mutu, sau MUTU), și eu cred că este o regulă prea rigidă, dar am citit-o în regulamentul site-ului, am întâlnit-o și în alte comentarii și v-am spus-o și dumneavoastră. În epigramă, însă, și în literatura umoristică în general, de foarte multe ori se folosește această formă de subliniere, pentru a atenționa cititorul, dar dacă aici nu avem voie...
Oricum, în cazul de față, poanta se înțelege și este bună.
Cu același respect,

Între atâtea poeme moderniste, postmoderniste (sau fostmoderniste?), fracturiste, care-ți pun serios mintea la treabă, iată, că mai întâlnim și o poezie care se adresează cu precădere sufletului, care \"unge pe inimă\", care \"cântă\" foarte bine și încântă prin muzicalitatea versurilor sale. Dacă mai adăugăm faptul că ea pune pe gânduri și îndeamnă cititorul să mediteze la teme foarte serioase ale existenței umane, atunci mă întreb de ce acest gen pare, pentru mulți, desuet, de ce ritmul, rima și măsura au ajuns să fie chiar blamate? Întreb în calitate de cititor care nu are nimic împotriva versurilor albe și citește poezii, incusiv din categoriile amintite la început.
Mi-au plăcut, în mod deosebit, în afara aspectelor enumerate până acum: \"corcodușa lăcrimândă\", \"În raiul plin doar de uluci,
În care drepții sunt căpușe\" și ultima strofă, care mi se pare excepțională.
Felicitări!

Astăzi am citit o epigramă cu titlul \"Eu și epigramele mele în atelier\", sau cam așa ceva, în care \"vă plângeați\" că sunteți condamnat, că nu aveți niciun ajutor ș.a.m.d. Catrenul mie mi-a plăcut, chiar m-a amuzat, plus că la prima citire mi s-a părut corect construit. Am \"sărit\" imediat, am lăsat câte un comentariu la toate epigramele dumneavoastră, dar... când să trec la ultimul, la cel despre care spuneam la început, nu l-am mai găsit. De aceea am comentat aici și despre el. V-am răspuns și la satira mea \"Mult e dulce...\"
Succes!

Poantă dublă, bazată pe dublul înțeles al verbului \"a pica\" și pe jocul de cuvinte \"celula\" - \"celulita\", corect construită. Prozodia este bună în opinia mea. Din păcate, din nou, greșeli de tastare:
1. Dacă \"libelula\" este porecla lui Carmen, atunci cuvântul trebuia scris cu literă mare.
2. După liniuțele de dialog trebuia lăsat spațiu, blanc.
Cu aceeași simpatie,

Multe poante s-au făcut referitoare la numele atacantului în cauză, dar asta mie mi se pare că vine \"ca o mănușă\" situației concrete la care se refară catrenul. Păcat că peste puțin timp lumea va uita...
Prozodia mi se pare perfectă, limbajul este adaptat mesajului, dar sunt unele erori de tastare, de care se vorbește chiar în regulamentul site-ului și suntem avertizați ca nu cumva să le comitem:
1. Cuvântul \"bătutu\'\" este scris fără diacritice.
2. După liniuța de dialog nu este lăsat blanc (pauză, spațiu).
3. Cuvântul Mutu este scris în întregime cu majuscule.

Foarte frumos sună catrenul! În opinia mea, este o temă de actualitate, poanta este bine construită, ritmul, rima și măsura sunt perfecte. Singura problemă ar fi că, parcă am mai citit epigrame care se aseamănă oarecum cu aceasta, dar nu cred că autorul \"s-a inspirat\" din ele.
Continuați, vă doresc mult succes!

Mihai, mă bucur că ți-au plăcut\" vorbele\" mele. Jocurile de cuvinte (unele aforistice), pe care eu le-am postat sub diferite titulaturi (\"Auzi vorbă\", \"Omonime...\", \"Vorbe care au...\", \"A fi...\" s.a.m.d.) sunt pentru mine exerciții care mă ajută foarte mult în studiul limbii și în celelalte scrieri.
Cu respect, te mai aștept,

Remarc, în primul rând, prozodia perfectă: ritmul iambic, ce curge fără nicio poticnire, măsura egală la toate versurile (patru picioare și jumătate), rima încrucișată, care sună bine și este corectă.
Tema este de interes, titlul este bine stabilit, expunerea temei este clară, limbajul este concis.
În opinia mea, poanta este bună, chiar dacă triada \"fotbalist - cap - picior\" mi se pare că s-a mai folosit destul de mult până acum, de către alți autori. a În epigrama de mai sus, autorul a intenționat să creeze poanta bazându-se pe un paradox (dă goluri cu capul și gândește cu piciorul); consider că este doar un \"semiparadox\", deoarece, nu este nimic deosebit în a da goluri cu capul, deși cele mai multe se dau cu piciorul, dar cred că epigrama merge și așa.
Ar fi câteva probleme la ortografie și s-ar putea ca acesta să fie motivul trimiterii la atelier (la un text mare, unele greșeli mai scapă, dar la un catren ele sar în ochi imediat): după semnele de ortografie și de punctuație se lasă blanc (spațiu liber, pauză); deci, după cele trei puncte de suspensie, înainte de \"piciorul\" trebuie blanc; cred că \"goleadorul\" trebuia scris cu \"G\" (este \"cel numit\", deci este un nume, o poreclă) și eventual în ghilimele.
O părere în plus, la ortografie (nu mă refer neaparat la ceva scris greșit): eu, după \"Goleadorul\" aș fi pus două puncte, pentru că urmează explicația \"handicapului\".
Felicitări sincere pentru aspectele pozitive!

Replică pentru domnii Gârda și Olariu, apropo de \"minus\", \"plus\" (Gârda) și \"ridicat\" (Olariu)

Alte \"operații matematice\" cu onorariul

Care \"minus\", care \"plus\"?
Zic să socotim \"mai sus\":
Pe corupt, la o adică,
\"La putere\" îl ridică.

De când citesc materiale pe acest site, nu am întâlnit prea multă proză umoristică, dar pot spune că, din ceea ce am citit, cel mai mult mi-au plăcut scrierile semnate de Liviu Nanu, Laurențiu Orășanu, Atropa Belladona și acest text (dacă mai sunt și alți autori de proză umoristică la care am comentat favorabil, dar nu i-am amintit aici, îi rog să mă ierte). Spunea primul comentator că proza de mai sus \"poate ar fi dat bine înainte de Caragiale\", dar că este \"umor ieftin\". Eu cred că domnia sa face aceste aprecieri pentru că acest text este scris într-un stil oarecum clasic, este destul de \"cuminte\" și nu șochează neaparat. În opinia mea, un asemenea text, nu numai că ar fi dat bine înainte de Caragiale, dar chiar a dat, dă și va mai da, atâta vreme cât au fost și vor mai fi \"erudiți\" ca Vasile, deoarece problema erudiților este universală și perenă.
Mi-au plăcut în mod deosebit aluziile și ironiile din proza de mai sus. Textul mi se pare foarte plăcut la citit și moralizator în același timp. Autorul demonstrează ca știe foarte exact ce mijloace artistice are la îndemână și le folosește cu eficacitate maximă.

Erată:
\"observații\", nu \"observați\"

Sună bine poemul dumneavoastră și este chiar plăcut la citit. Ca un mare iubitor de Eminescu, apreciez în mod deosebit pe oricine ne aduce aminte de el, cu atât mai mult când o face cu talent, inspirație și pioșenie, așa cum ați făcut-o dumneavoastră.
Felicitări, în mod deosebit, pentru prozodia perfectă!
Textul fiind în \"Atelier\", încerc să îmi aduc contribuția la îmbunătățirea lui, prin câteva observați:
1. Încercați să eliminați cacofonia din strofa a treia (\"Să treacă cum...\").
2. Fiți mai atent la tastare; nu se lasă blanc (spațiu) înainte de semnul de punctuație (înainte de virgula de după \"Cernăuți\" și înainte de punctul de după \"ești\"); de asemenea, ați uitat să lăsați spațiu între strofele 4 și 5.
3. Cred că mai trebuie să puneți virgulă după versul al doilea din prima strofă, după versul al doilea din a doua strofă, după primul vers din strofa a patra.
4. \"Mă rătăcesc la tine-n gând\" mi se pare prea cunoscut, aș înlocui versul cu altceva.
Oricum, în opinia mea este un text bun.

În primul rând felicitări pentru catrenul adresat domnului Jorz! Am remarcat această reușită a dumneavoastră și în comentariul făcut la poemul colegului amintit.
Referitor la catrenul da față, fiind în atelier, îmi permit câteva opinii constructive:
1. Tema aleasă este de actualitate și va rămâne așa încă mult timp.
2. Titlul este foarte bine stabilit.
3. Poanta mi se pare bună și are două aspecte; pe de o parte, printr-o exagerare (privind amploarea fenomenului) se creează efect umoristic, iar pe de altă parte, în poanta principală, se sugerează că, după Revoluție, combinatele au ajuns fiare moarte.
4. Limbajul este clar, direct și concis, așa cum trebuie să fie la o epigramă.
5. Ritmul este neuniform; primul vers este în iambic (cu prima silabă neaccentuată), al doilea în trohaic (cu prima silabă accentuată), al treilea ar fi în iambic, dacă am citi \"Are\" cu accentul pe a doua silabă, dar nu prea sună bine, iar al patrulea este din nou în trohaic.
O soluție de remediere ar fi să \"aducem\" toate versurile în iambic:
\"Ca meserie, și-a ales
Să colecteze fiare moarte;
Deja, el are-n palmares
Vreo trei, sau patru combinate.\"
6. Rima încrucișată este bună între versurile 1 și 3, dar nu există între versurile 2 și 4 (pentru ca două cuvinte să rimeze, condiția minimă este ca terminațiile acestora să fie identice începând de la ultima vocală accentuată, iar \"arte\" nu este identic cu \"ate\".
Având în vedere acest ultim aspect, cred că exemplul meu de corectare a ritmului nu are rost să-l mai aplicați dacă nu găsiți soluții pentru rimă; el poate să rămână ca \"învățătură\" pentru cine citește și dorește să vadă cum se poate îmbunătăți ritmul.
Spor la treabă și succes!

Am citit tot ce ai scris până acum, dar comentez numai din când în când, atunci când... nu mă pot abține. Alături de poemul acela, postat mai la început (cu trimiteri la Esenin, parcă), din ce am putut pricepe eu, acestă poezie este în topul preferințelor mele. Nu am ce să evidențiez, mi-a plăcut foarte mult, de la cap la coadă; mi-ar fi foarte ușor să citez și eu câteva figuri de stil, un paragraf, sau o strofă, dar nu ar fi corect.
Pe de altă parte, Ioane, ai primit, de la domnul Ruse, un madrigal excepțional (în amfibrah și cu cezură perfectă la fiecare vers), care se încadrează de minune în context!
Felicitări și ție și domnului Ruse!

Din păcate, unii, înainte de a te \"opera\", îți dau în cap...

De mă atacă-un \"tuciuriu\",
Îi zic, pân\' nu sunt \"operat\":
Eu nu vreau \"anesteziat\",
Prefer \"pe viu\"!

Mi-au plăcut mult și epigrama postată și replicile, dar, nu cumva, în subtitlu, în loc de \"ampretați\", ați vrut să scrieți \"amprentați\" și în versul al treilea, în loc de \"ampretat\", \"amprentat\"?
Cu aceeași prietenie și cu felicitări pentru toți cei de mai sus,
Ștefan-Cornel Rodean

Foarte interesantă ideea, felicitări! De asemenea, pline de tâlcuri, unele dintre \"filozofările\" dumneavoastră! Mi-au plăcut mai ales catrenele: \"Mereu...\", \"Puțină...\", \"Un adevăr...\", \"Dumnezeu...\", \"Un veac...\".
De ce nu ați încercat să respectați și ritmul și măsura? Nu cred că ar fi fost atât de greu și, ar fi sunat mai bine. Atenție, \"patimă\" nu rimează cu \"inimă\". Pentru cea mai simplă rimă, condiția este ca terminațiile cuvintelor în cauză să fie identice, începând de la ultima vocală accentuată.
Succes pe mai departe!

Să spun întâi ce mi-a plăcut mai mult: mesajul poemului, în general și cel din strofa a doua, în special; rimele \"gândul-așteptându-l\", \"comandă-van dă\", \"alergu-l- icebergul\"; limbajul, foarte bine adaptat mesajului.
Nu mi-a plăcut: că nu ați ținut ca acest poem să aibă măsura și ritmul perfecte; dacă nu știți la ce mă refer, spuneți și o să revin.
Oricum, un text ce, în opinia mea depășește valoric pe multe altele din atelier și chiar de pe listele principale.
Cu simpatie,

1. În cele ce am scris mai sus nu am dat \"sfaturi\", ci am făcut \"comentarii\" la un text din atelier, pentru că așa este regulamentul site-ului, ca membrii înscriși să contribuie la îmbunătățirea textelor de aici.
2. \"Pen-tru tâl-hari și de-la-pi-da-tori\" = 10 silabe, nu 11; \"Ti-că-loși ca-re pro-voa-că dra-me\" = 10 silabe, nu 11; versurile cu care rimează acestea (al treilea și al patrulea) au câte 11 silabe.
3. La versul al treilea nu este niciun fel de ritm, la versul al doilea este ritm trohaic (cu prima silabă accentuată) la al patrulea este iambic (adică exact invers), iar la primul, ca să aibă ritm trebuie să citim \"pentru\" cu accentul pe a doua silabă, ceea ce nu sună românește.
4. Dacă s-ar fi despărțit în silabe cum spuneți dumneavoastră, ritmul ar fi fost și mai deficitar, în sensul că nici măcar versul al doilea nu ar mai fi avut ritm.
Spor la treabă și succes!

Dar eu nu sunt nici tâlhar și nici delapidator! De ce mă pedepsiți cu astfel de \"epigrame\"?
Lăsând gluma la o parte, chiar nu înțelegeți ce este ritmul la un vers și accentul cu care se pronunță cuvintele?
Cele mai simple tipuri de ritm sunt cele în care alternează, o silabă accentuată și una neaccentuată, sau invers. Alegeți-vă unul din acesta și aplicați-l uniform la toate cele patru versuri. Pe de altă parte, este chiar atât de greu să numărați silabele de la un catren? Cel puțin versurile care rimează trebuie să aibă același număr de silabe, altfel nu are cum să iasă nici ritmul. Eu nu pretind că scriu epigrame bune, ca să dau lecții altora, câteodată îmi reușește o epigramă, iar de cele mai multe ori, nu. Însă, mă străduiesc să fie la fiecare catren o poantă, mai bună sau mai rea, iar versurile să respecte cele mai elementare reguli de prozodie, ceea ce vă invit să faceți și dumneavoastră, cu tot respectul.