Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
Dane, mi se pare foarte important că ai subliniat că ritmurile cele mai uzuale pentru epigramă sunt cele care presupun picioare din două silabe, trohaicul și iambicul și aceasta pentru că, de regulă, versurile sunt relativ scurte. Se pot folosi și ritmurile cu picioare din trei silabe (dactilic, anapest, amfibrahic), dar cele cu patru silabe (în peoni), nu cred că merg, se folosesc foarte rar chiar și în poeziile cu măsura lungă a versurilor. Ceea ce vreau eu să subliniez din scurta mea experiență este că, este recomandat ca, atunci când un epigramist trimite la un concurs sau la o redacție o epigramă cu altfel de ritm decât trohaic sau iambic, să pună în paranteză, sub titlu formula \"în amfibrahic\" (\"în dactilic\", \"în anapest\"). Am văzut că se practică, iar eu, spre exemplu, am trimis undeva, nu spun unde, un catren într-un amfibrahic perfect, redactorul a crezut că este un iambic imperfect și \"mi l-a stilizat\", de m-am îngroziot ce a ieșit.
Cu aceeași prietenie,
Cornel Rodean
Pe textul:
„La Poarta Raiului" de Dan Norea
Deci, sper că nu fac vreo confuzie, vă referiți la catrenul:
Un chirurg tăiat de altul,
Ușa de la Rai o crapă;
Îl oprește Prea Înaltul:
- Furnizorii merg la trapă!
Privind conținutul, de acord cu autoanaliza dumneavoastră. În mod deosebit, ceea ce ați subliniat în punctul 3) este perfect adevărat, în opinia mea și este o observație foarte pertinentă.
Privind forma, nu aveți dreptate, prozodia mi se pare foarte bună, iar ceea ce a remarcat Dan Norea mi se pare just, cu o mică observație. Distinsul nostru coleg (D.N.) concluzionează că este \"un ritm iambic perfect\" (după ce a explicat diferența dintre ritmul iambic și cel trohaic) dar, de fapt, este un ritm... trohaic perfect.
Dane, soluția pentru a nu mai confunda ritmul iambic cu cel trohaic (confuzie, care, până la urmă, nu este nicio tragedie) este foarte simplă: să-ți amintești că Eminescu a folosit expresia \"iambii suitori\", deci, iambul este piciorul metric, format din două silabe, în care prima silabă este neaccentuată și a doua accentuată (deci, de la neaccentuat la accentuat, de jos în sus, adică, \"suitor\").
În concluzie, în catrenul analizat, propus de colegul Gârda, este un ritm trohaic.
Cu prietenie și respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„La Poarta Raiului" de Dan Norea
Versul \"Nimic nu e nou sub Soare\" nu are ritmul prea bun, pentru că ar trebui să citim \"Nimic\" cu accentul pe prima silabă, ceea ce nu sună bine. Ar putea să aibă ritm bun dacă scriem \"Nimic nu este nou sub Soare\" (în iambic\"), dar pentru că versurile al treilea și al patrulea au ritmul bun în trohaic, mai bine ar fi \"Nu e nou nimic sub Soare\", după părerea mea. De asemenea, versul al doilea are probleme cu ritmul, pentru că ar trebui să citim \"vestea\" cu accentul pe a doua silabă, ceea ce iar nu sună bine. Soluție simplă, este \"Dar vă dau o veste bună\".
Cu aceeași simpatie,
Cornel Rodean
Să sperăm însă, că jocul va avea un ritm bun în favoarea Stelei și atunci, ritmul catrenului nu mai are așa mare importanță.
Pe textul:
„Steaua-Galata...așteptări" de bodea emil felician
De asemenea, tema este expusă clar, dar din păcate, ritmul este neuniform, versurile 1 și 3 fiind în trohaic, iar 2 și 4 în iambic.
De asemenea, părerea mea este că, dacă ați optat să folosiți liniuță de dialog la spusele \"confratelui\", atunci trebuie și la cele ale \"personajului principal\". Cred că în loc de punct și virgulă, ați vrut să puneți două puncte și după liniuța de dialog ați uitat să lăsați spațiu.
O variantă de aducere a tuturor versurilor în trohaic, respectând, ideea, limbajul și poanta originale, ar fi:
- Toți fără imunitate,
Zic că-i o soluție;
- Dar, ești slab, zice-un confrate,
Chiar la constituție.
Pe textul:
„Discuție pe Constituție" de Mihai Miro
De îmbunătățitÎn primul rând pentru ideea și acuratețea materialului postat și apoi pentru faptul că ai talentul de a iniția dezbateri care sunt pe gustul meu. Mulțumesc și pentru faptul că ai amintit numele meu și m-ai onorat cu faptul că le-ai pomenit colegilor de dezbaterile noastre particulare, furtunoase, dar și foarte productive, pentru mine, cel puțin.
Nu aș vrea totuși ca cineva să înțeleagă, din textul tău, că a construi o epigramă este, de regulă, același lucru cu a versifica un banc, luat dintr-o revistă, dintr-o broșură, de pe internet sau de pe stradă. De fapt, harul, măiestria și truda epigramistului se văd, în primul rând în construirea poantei, care, este cu atât mai valoroasă, cu cât este mai originală. Sunt convins că ești de acord cu mine, dar cu gândul de a exemplifica truda epigramistului cu expunerea temei, cu limbajul și cu prozodia, nu ai subliniat aspectul menționat de mine.
În legătură cu măsura versurilor:
Părerea mea este că versurile mai lungi de 10 silabe, fac, de multe ori ca, până ajungi la poantă, să uiți de unde ai plecat; de fapt, dacă o epigramă, în 4 versuri ar avea măsura fiecărui vers de 12-14 silabe, este același lucru cu o epigramă din 8 versuri, cu măsura de 6-7 silabe, iar 8 versuri sunt cam multe pentru o epigramă.
Cu mult respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„La Poarta Raiului" de Dan Norea
Onorat fiind de faptul că, independent unul de altul, am creat câte o epigramă cu aceeași poantă, reproduc acum una de a mea, mai veche, publicată doar într-un ziar local, pe care nu aveați cum să-l citiți:
Unui îngâmfat
Le știi pe toate și, distrat,
De toți, spui că te doare-n fund
Dar, în zadar „te dai rotund”,
Că tu rămâi tot „cap pătrat”.
Pe textul:
„Lui Gigi Becali" de Sorin Olariu
Domnule, înțeleg faptul că un autor are har mai mult, altul mai puțin, o epigramă are poanta mai bună, alta mai slăbuță, o poantă este originală, alta mai puțin originală, tema unei epigrame este bine aleasă, iar la alta este mai puțin inspirată, o epigramă se referă la probleme perene, de fond, alta la probleme de conjunctură, o epigramă este creație originală sută la sută, alta este un banc versificat ș.a.m.d. (toate aceste chestiuni fiind oarecum subiective) dar, nu înțeleg de ce se postează o epigramă dacă, în mod evident, nu are condițiile elementare de ritm, rimă și măsură.
Dane, mulțumesc încă o dată pentru implicare.
Amândurora, asigurări de simpatie și respect!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Pentru „Agonie” - propunere" de Rodean Stefan-Cornel
Paradoxal și din păcate,
Pe saitu-acesta, oameni buni,
Sunt mulți făr\' de \"imunitate\"
Pe care-i critici, da-s imuni!
Pe textul:
„Pentru „Agonie” - propunere" de Rodean Stefan-Cornel
Mulțumesc pentru vizită și pentru ideile expuse.
Cornel
Pe textul:
„Pentru „Agonie” - propunere" de Rodean Stefan-Cornel
Semnalez o eroare ortografică (\"ca-ntrun\", în loc de \"ca-ntr-un\") și faptul că nu este consecvență privind semnele de ortografie și de punctuație. Cred că ar fi fost bine, ori să nu se folosească niciunul (că văd că \"se poartă\"), ori să se folosească toate, la locul lor.
Oricum, mi-a plăcut foarte mult, felicitări, vă mai aștept!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Cântec despre porumb" de sanda nicucie
De îmbunătățitBătaie?!
Eu n-o să-i bat la buzunare,
Că nu pot, dubii nu încap,
Dar, tot ca o penalizare,
Promit că o să-i bat la cap!
Scuze, trebuia să pun ambele replici într-un singur comentariu dar, după ce am postat prima replică, mi-am dat seama că trebuie să o mai îmbunătățesc puțin pe a doua!
Pe textul:
„Pentru „Agonie” - propunere" de Rodean Stefan-Cornel
Purtătorii de bulan
Doar unii, la bulan au dreptul,
Dar văd că nu-i nicio scofală,
Că - nu fac eu pe înțeleptul -
Îl folosesc... la nimereală!
Pe textul:
„Pentru „Agonie” - propunere" de Rodean Stefan-Cornel
Și, în al păcii \"bastion\",
Ca diplomat, mai luptă-acuș,
Cu \"nasul sus\", un avion
Din cele de-a lui George Bush.
Pe textul:
„Geopolitică" de Ion Diviza
- Pe de o parte, îmi amintesc de un comentariu (sau chiar două), scris (scrise) de cineva cu notorietate pe site (probabil editor), care spunea cam așa: \"Domnule... din acest moment ați primit un nivel mai mare, vă rugăm să revedeți regulamentul site-ului, să fiți foarte atent la materialele pe care le veți posta, să nu mai ștergeți materiale postate ș.a.m.d.\"; am dedus, deci că ștergerea unui material postat este \"ceva rău\";
- Pe de altă parte, dacă un text rămâne în atelier mai mult timp și autorul nu-i face nicio modificare (dar nici nu a primit sfaturi și soluții), se poate interpreta astfel: \"Bine, domnule, noi ți-am spus că textul este nesatisfăcător și de trei luni dumneata nu faci nimic la el? Chiar așa ne desconsideri pe noi, editorii și pe ceilalți colegi? Dacă nu poți să-l îmbunătățești, scoate-l, lasă-l \"la dospit\" prin fișierele tale, reia ideea într-o altă formă, sau abandonează-l!\". Sau îmi fac eu prea multe probleme...
Doamnă Anni, eu sunt relativ începător, nu vă pot da răspuns competent la întrebările dumneavoastră, dar cred că, dacă citiți cu atenție comentariile de deasupra, o să găsiți câte ceva...
Cu mulțumiri ambilor,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Atelier, sau depozit?" de Rodean Stefan-Cornel
Mi-a plăcut tot, dar mai ales prima strofă, în întregime și, printre multe altele: \"tușește-un vânt viclean\"; \"glezne goale pe alei târzii\"; \"viață înseamnă crăpătură-n coaja unui ou\"; \"tufișurile-au râset de femei\".
M-ați pus pe gânduri cu titlul și cu \"dedicația\", încerc tot felul de variante de interpretare, dar e bine, că oricum, din cauza căldurii era pericol de lenevire a minții...
Cred că, în versul al zecelea ar trebui \"obscene\" în loc de \"obsecene\", iar în penultimul, \"individ\", în loc de \"invid\".
Cu deosebit respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„cerul peste mare cu pescarul în gheare" de Vasile Munteanu
Dacă pentru un text din atelier nu s-au găsit soluții de îmbunătățire timp de câteva luni, cum este firesc să procedeze autorul său: să-l șteargă, sau să-l lase în continuare acolo? Pentru buna funcționare a site-ului, cum este mai convenabil?
Vă mulțumesc, cu respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Atelier, sau depozit?" de Rodean Stefan-Cornel
Interesant finalul, cu întorsătura de situație. Mi-a plăcut de asemenea că ați ales un ritm și o măsură care se potrivesc foarte bine mesajului. Poemul sună bine, și nu sunt ruperi, întreruperi sau schimbări de ritm, dar există o mică problemă de prozodie. Astfel, se observă că poezia este scrisă în ritm iambic, cu măsura de cinci picioare-cinci picioare și jumătate (zece-unsprezece silabe), dar versul \"să țeasă giulgiu amintirilor ce dor,\" are douăsprezece silabe (față de zece ale versului cu care rimează). Strofa a treia nu este prea clară pentru mine dar, poate eu sunt de vină că nu o înțeleg.
În general, mie mi-a plăcut poemul, se vede clar că aveți talent, succes!
Cu simpatie,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Împarte-mă cu moartea" de Camelia Constantin
De îmbunătățitElena, textul ți-am citit atent
Și, cu aceeași rimă, consecvent,
Încerc, chiar dacă nu prea am talent,
La \"exercițiul\" tău să fiu prezent.
Deși portretul este elocvent,
Mai completez că, tipu-i repetent
În comportare și, în mod curent,
El viciază orice ambient.
Sfidează cu averea-i permanent
Dar, la năpăstuiți nu dă un cent,
Deține vile, însă e petent
La ANL, pentr-un apartament.
Pozează într-un tip inteligent
Dar, neuronul său se mișcă lent
Și-n plus, lucrează doar intermitent.
La patru facultăți este student,
Cu toate că, mai mult este absent.
Cu legea dacă are-un incident,
Dosarul lui va fi neconcludent
Că, doar suntem cu toții-n orient!
Pe textul:
„rugăminte" de Elena Munteanu
Utilitate
B. Traian, locomotiva,
Trage un partid în trenă,
Folosindu-și chiar și diva.
A montat-o ca... „sirenă”.
(Paul Constantin)
Și acum replica și comentariul lăsate de mine pe la ora 12 și câteva minute:
Continuare
Și, respectând același ton,
Se știe, nu-i secret deloc,
Partidul are și-un claxon
În loc de președinte: Boc.
Paradoxal, această epigramă, chiar dacă este în atelier, mie mi se pare mai bună decât altele care v-au fost postate pe listele principale. Bineînțeles că părerile sunt subiective, dar, în mod evident acest catren are o poantă, construită corect, iar prozodia este fără de cusur.
Pe textul:
„Diva unui președinte" de Dan Norea
Și, respectând același ton,
Se știe, nu-i secret deloc,
Partidul are și-un claxon
În loc de președinte: Boc.
Paradoxal, această epigramă, chiar dacă este în atelier, mie mi se pare mai bună decât altele care v-au fost postate pe listele principale. Bineînțeles că părerile sunt subiective, dar, în mod evident acest catren are o poantă, construită corect, iar prozodia este fără de cusur.
Pe textul:
„Utilitate" de Paul Constantin
De îmbunătățit