Rodean Stefan-Cornel

Într-un comentariu la Toderașcu, insiști \"să dăm cu critica\" pe la tine. Îți spun sincer că ideea de a lansa o dezbatere pe tema \"picioare multe\" mi-a venit citind epigrama ta \"Experta\", dar comentariile fiind închise am profitat imediat de oportunitatea acestui catren al lui Dan Norea. Fiind strict la temă, o să dau și exemplul epigramei tale, care este exact în aceeași formă ca cea de mai sus, adică putem spune că este o epigramă cu 8 versuri (normale ca măsură), chiar dacă textul a fost scris pe 4 rânduri (cu o măsură cam mare):

Femeia te ridică,
femeia te coboară,
Te-nalță până-n ceruri,
ușor, ca într-o doară.
– Ce număr? – te întreabă,
când vii în premieră,
Și-apoi trece la treabă ...
ca orice liftieră.

Poanta este foarte bună, expunerea temei este la fel și, chiar dacă este prea lungă, nu putem spune că are ceva \"în plus\"; problema este că epigrama trebuie să fie o creație \"scurtă\".
Atenție și că ai făcut o greșeală de ritm pe la sfârșit. În varianta ta, alternând silabele neaccentuate cu cele accentuate, rezultă că ar trebui să citim \"trece\" cu accentul pe a doua silabă, ceea ce este nefiresc; se poate corecta ușor astfel: \"Și trece-apoi la treabă...\".
E bine Calimero? Am fost suficient de receptiv la rugămintea ta? Norică nu se va supăra că nu-l mai băgăm în seamă, pentru că, eu, oricum am comentat doar la temă.
Cornel

Alt sărac

Dar mai e câte-un netot,
N-are minte, n-are bani,
Este chiar sărac de tot
Cu-o excepție... la ani.

Ioane, sunt multe definiții epigramatice ale epigramei în care poanta se bazează tocmai pe faptul că primele trei versuri sunt \"de umplutură\", sunt sigur că le cunoști. De fapt, în aceste definiții \"se exagerează\" puțin, în scopuri umoristice, pentru că, de fapt ele nu sunt chiar de umplutură. Chiar și la epigrama postată de tine, care se bazează mai mult pe ultimele două versuri, după cum am mai arătat, repet, titlul are un rol destul de important, o parte din primul vers are și ea rolul ei, iar versul al doilea are și el locul lui în pregătirea poantei, deci nu putem spune că sunt chiar în plus.
Cornel

Scuze, Belladona că te-am scris cu un \"l\" și te-am trecut greșit la \"anapestii, când de fapt, sub acest nume ești un peon terțiar); oricum ai fost favorizată, că ești aproape la toate categoriile (și Carmen, și Atropa și Belladona, și mai puteai fi trecută și cu Anghelina, și cu Mătrăguna la \"peoni terțiari\", dar era deja prea mult și se trecea discuția de la picioare metrice la altceva...).
Cornel

Nelu Gârda, fără cultul personalității!
Păi, nu trebuie să inventăm unități metrice denumite cu numele epigramiștilor, deoarece ele există:
- \"troheii\" Petru, Nelu, Gârda (na, ca să încep cu tine!), Ghiță, Ruse, Carmen, Miro, Malek, Bodea ș.am.d.
- \"iambii\" Ștefan, Cornel, Rodean (acum află și cei care m-au întrebat de ce semnez cu numele complet din buletin: deoarece sunt trei iambi compleți și o rimă suficientă în această semnătură) Alin, Ilin, Sorin, Ion, Ioan ș.a.m.d.
- \"amfibrahii\" Norică, Diviza, Olariu (sau peon terțiar O-LA-RI-U), Rotaru, Atropa, Bunduri, Dinescu, Elena ș.a.m.d.
- \"dactilii\" Elia ș.a.m.d.
- \"anapestii\" Constantin, Beladona, Florian ș.a.m.d.
- \"peonii\" Toderașcu (terțiar), Calimero (terțiar), Laurențiu (terțiar), Orășanu (terțiar), Epigramist (cuaternar) ș.am.d.
Nu m-am pregatit deloc pentru acest comentariu, să mă ierte cei ale căror nume nu mi-au venit în minte imediat.
Cornel

Laurențiu,
În mod evident o epigramă trebuie să cuprindă: un titlu, o expunere a temei și o poantă. În mod firesc, expunerea temei este o introducere, o expunere de motive, subiectul sau descrierea situației la care se referă. Tema (expunerea temei) este un element compozițional obligatoriu. Acest element se găsește, de regulă, în primele două-trei versuri, dar și în titlu (uneori, iar în acest caz se spune că avem de-a face cu un titlu conceptual, legat organic de expunerea temei, fără de care nu s-ar înțelege epigrama). Cu cât expunerea temei este mai bine făcută, cu atât poanta are efect mai mare, pentru că acest element are rolul de a pregăti terenul pentru poantă.
În cazul de mai sus, expunerea temei este făcută mai mult în titlu și mai puțin în primele două versuri. În titlu, adjectivul \"fierbinți\" are un rol destul de însemnat, în primul vers ar avea ceva rol, dar nu prea mare cuvântul \"surâzând\", iar versul al doilea, se pare că nu are rol prea mare, din moment ce în titlu am spus că este vorba de o mărturisire, dar are totuși locul lui ca să pregătească \"mărturisirea\".
Însă eu sunt de părere că este bine să discutăm punctual, pe un text al unui autor membru \"Agonia\" (ca în cazul de față) și nu să facem generalizări, să tragem concluzii statistice.
Cam atât, deocamdată.
Cornel

Floriane, frumoase gânduri și imagini, aș putea spune ca sunt chiar aforisme valoroase, unele! Din nou mă surprinzi!
Mi-au plăcut, din punct de vedere aforistic, mai ales următoarele:\"Pubela plină. Orașul și-a încheiat spovedania.\"; \"Călăul fuge... acum mă vor ucide...incertitudini...\"; Într-un bob de grâu toată istoria universurilor.\"
Dar, specialiștii în haiku de pe site \"o sa-ți sara la jugulară\", că ai încălcat unele reguli de fond, de conținut (pe cele de formă, se pare că le-ai respectat). Dacă nu intervin ei, specialiștii, am și eu sistematizate, regulile pe care trebuie să le respecte un haiku, ți le pot scrie într-un alt comentariu.
Cornel

Nelu Gârda, mulțumesc de trecere, de aprecieri, de încurajări... și de jocul de cuvinte creat cu această ocazie.
Cornel

\"Clubul Picioarelor Lungi cere-un minim de patru silabe\"... \"Și mă mai gândeam să te propun președinte\"(Norică)

Eu nu vreau, Norică, să fiu președinte
La prea \"lungi picioare\", cu dame, antren,
Și ca o dovadă că sunt om cu minte,
În ritm amfibrahic îți scriu ăst catren.

Cornel

Dane, de acord, și eu prefer \"împerecherea\" (firesc, la versurile lungi), dar am dat replica lui Nelu Gârda exact în forma în care \"m-a atacat\" el, știindu-se că astfel de replici primesc un plus de calitate.
Pe de altă parte, ai vrut să spui \"Picioare lungi\", sau \"Picioare multe\"?

Picioarele nu-s lungi, sunt doar atât
Cât știi de fapt: sunt două - doar - silabe,
Dar tu gândeai la cele \"până-n gât\"
Și nu la cele strâmbe de la babe...

Cornel

Dane, mă bucur că mi-ai făcut această vizită. Dacă, într-adevăr aștepți cu interes următoarele mele texte de acest fel, pâna atunci poți să le citești pe cele postate deja sub genericul \"Auzi vorbă!\", \"A fi, sau a nu fi...\", \"Vorbe care au ecou...\", \"Omonime înșirate...\". Nu mi-am propus să le exploatez neapărat într-o proză, cum spui tu. Eu am construit aceste \"ghidușii lingvistice\" în timp ce studiam unele probleme de limbă, am observat cât de bogată în înțelesuri este limba română, m-am amuzat și... le spun și altora. De-a lungul timpului le-am grupat și publicat în diferite forme, dar ele rămân doar niște simple \"pastile\" (personale), unele mai reușite, altele mai puțin reușite ca efect de amuzament.
Cu amiciție,
Cornel

Replică la precizarea lui GPI...
Cornel, sper că la un original cu 14 silabe, este de acceptat o replică pe măsură...(Gârda Petru Ioan)


Păi, dacă, Nelu dragă, și ție-ți pare mare
Măsura epigramei, te iau cu binișorul
Și ți-o scurtez pe dată, că am în buzunare
Și-n pantaloni, desigur, ruleta... și cosorul.

...dar , poate și la catrenul său...

Notă: Am păstrat și eu, în continuare, metrica de 14 silabe, ritmul iambic și cezura exact la emistih, după 3 picioare și jumătate.
Cornel

Dane, sper să nu te superi dacă analizăm puțin metrica epigramei tale. Se observă că acest catren este realizat în ritmul iambic, cu măsura de 14, 14, 13, 13 silabe. Dacă citim atent, la jumătatea fiecărui vers, ritmul iambic se întrerupe și se reia de la capăt, după 3 picioare și jumătate. Este vorba de cezură (emistih), marcată grafic prin ghilimele și virgulă la versurile 1, 3, 4 și nemarcată grafic la versul al doilea. Catrenul tău se poate scrie foarte bine în 8 versuri, situație în care măsura versurilor ar fi de 6-7 silabe, iar ritmul iambic ar curge la fel de bine, fiecare vers începând cu silabă neaccentuată.
Iată cum apare în această variantă:

Se plânge pesimistul
\"Eu cred c-am dat în boală,
Căci văd în permanență
doar jumătatea goală\".
Gândește optimistul,
zâmbind pe sub mustăți:
\"Pe la amici văd, goale,
destule jumătăți\".

Se spune că la o epigramă se recomandă 4 versuri cu măsura de 6-9 silabe, sunt acceptate și 10-11, hai 12, dar 14 este deja prea mult. De ce? Păi, dacă poanta este la urmă și trebuie să cadă ca un trăsnet, dacă expunerea temei este prea lungă, „se uită de unde s-a plecat”, se pierde din efect. În situația de față nu este o epigramă \"clasică\" în privința poantei, ar fi o scuză din acest punct de vedere, dar, e bine să știm că epigrama, în general, are efect maxim, dacă este cât mai concisă.
Cu aceeași prietenie,
Cornel

Credeam că tema aceasta, cu Adam, Eva și Șarpele în Rai a fost atât de mult bătătorită, încât cu greu se va mai putea crea ceva original și interesant cu aceste personaje. Iată că m-am înșelat și am citit cu acest prilej stenograma unei savuroase conferințe de presă, în care personajul principal, Eva (chiar, de ce se spune \"Adam și Eva\" și nu \"Eva și Adam\"?), ne încântă cu o gândire foarte actuală și cu un limbaj savuros. Referitor la limbaj, remarc abundența de locuțiuni, expresii, zicători cu dublu înțeles precum și cele câteva calambururi foarte reușite (în primul rând \"est-etice\"). Dozarea poantelor este foarte bine făcută, lungimea textului este perfect adaptată, iar încheierea vine exact când trebuie și, după cum era de așteptat aduce un plus umoristic printr-un nou personaj, denumit magistral \"Lucifer\".
În concluzie: în opinia mea, este un text umoristic scris \"ca la carte\"!
Cu același respect,
Cornel Rodean

Sorine,

Constat, nu pentru prima oară,
Că tu vorbești de-o \"poamă rară\"
Și, chiar de bine nu prea sună,
Deși \"stricată\", -i \"poamă bună\".

Cornel Rodean

Văd că pe asta ai semnat,
E lucru clar, verificat;
Înseamnă, dragă Mătrăgună,
Că nu-i o epigramă bună!

Ba este bună, înseamnă că ne-ai mințit, sau ai plagiat?!
Totuși, propun pentru al doilea vers \"Că-mi aparțin doar cele bune\" (în varianta ta, trebuie să pronunțăm \"cele\" cu accentul pe a doua silabă, și nu este prea corect).
Iar pentru ultimul vers aș propune: \"Pe care, însă, nu le-am scris.\" (să nu-ți faci probleme, și să nu-ți fie cu supărare, deoarece chiar și fostul prim ministru și primarul unui sector din capitală mai spun \"care\" în loc de \"pe care\").
Cu aceeași prietenie,
Cornel

Da, ești \"epigramist\" (acest cuvânt este trecut în DEX), dar creația ta este \"epigramatică\" (de la \"epigramă\"), nu \"epigramistică\", de la \"epigramist\".
Bineînțeles, o părere, având în vedere faptul că în dicționare... ș.a.m.d.
Cornel

Colega Marian Dobreanu,
Păi, dacă medicii și inginerii și-au făcut antologie, militarii de ce să nu-și facă? Dar vezi să nu scapi pe cineva, că eu am întâlnit și pe acest site epigramiști militari, care poate nu sunt înscriși în Cenacluri, în UER, și prin anuare. Eventual mai discutăm prin e-mail și această problemă și ce, cât, cum și unde trimitem.
Laurențiu,
Eu sunt convins că toată lumea care a citit textul de mai sus (inclusiv tu) a înțeles scopul său, acela de a sensibiliza asupra unei probleme reale; apoi, chiar dacă am spus în subtitlu că \"nu este umoristic\", ceva accente umoristice totuși are...
La a doua problemă răspunsul meu este foarte simplu: \"epigramatic\" este trecut în DEX și în DOOM, iar \"epigramistic\" nu este, deși în aceste dicționare cred că sunt trecute toate adjectivele formate din substantive cu ajutorul unui sufix. Dacă se considera că este nevoie de adjectivul \"epigramistic\", provenit din substantivul \"epigramist\", probabil s-ar fi trecut. În exemplul dat de tine, este mai corect \"creație epigramatică\", deoarece ne referim la creația de epigramă, adică ne interesează mai mult CE se creează, caracterul creașiei (epigramă-epigramatică) și nu CINE creează (epigramist-epigramistică). Dar, mai putem discuta mult, până la urmă tot la DEX ne întoarcem...
Mulțumesc ambilor pentru trecere, ne mai citim cu același respect,
Cornel Rodean

Ioane, eu nu le rezolv la minut

Dar, eu rezolv probleme grele
Ca rebusist - muncesc chiar ore -
Și doar puține dintre ele
Se încadrează la \"minore\"...

Cornel

P.S. Pentru nerebusiști, \"minorele\" reprezintă denumirea mai populară a unui grup de probleme aparținând enigmisticii rebusistice.

Scuze, Dane, la ultima problemă nu ți-am răspuns, dar pot să te ajut doar în privința duelurilor pe care le-a purtat cu sibienii (mai discutăm prin e-mail).
Laurențiu, mai pe la începutul comentariului meu, am vrut să scriu \"le trimite\", nu \"le trimit\"...
Cornel

Laurențiu,
Stai că la concursul revistei \"Epigrama\", cel între cenacluri (TOP E), este mult mai complicat:
Fiecare cenaclu își stabilește cele mai bune 3 epigrame din trimestrul respectiv (alt concurs, deci), care trebuie să fie musai inedite și le trimit centralizat în Capitală. Apoi, în redacție, la București se stabilește probabil care este cea mai bună din cele trei, de la fiecare cenaclu participant, apoi se ierarhizează toate aceste \"câștigătoare parțiale\" și se dau puncte, care se adună la sfârșitul anului. În concluzie, la \"faza de masă\" participă toți membrii cenaclului care au epigrame inedite foarte bune. Celelalte reviste la care mă refeream și care organizează în fiecar număr câte un concurs, sunt \"Spinul\" de la Baia Mare și \"AG PE RIME\", de la Pitești; nu mă pronunț acum și aici asupra lor așa cum mi-ai cerut, scuze.
Dane,
Eu m-am referit doar la concursurile la care se cer epigrame inedite, deci, calculele făcute de mine nu includ colaborările la care se trăiește \"din grăsime\" (cum spui tu). Și stai liniștit, că nici eu nu-mi \"pun creierii pe bigudiuri\" (iar te citez) pentru toate concursurile...
Mulțumesc amândurora,
Cornel