Concursiada epigramoasă

Sunt un om calculat, deci îmi fac tot timpul, tot felul de calcule. Pe câteva dintre cele mai recente le voi expune în continuare, pentru toți cei interesați de epigramă și de fenomenul epigramatic. Nu am fost niciodată, de când scriu epigrame, un împătimit al concursurilor desfășurate în acest domeniu, dar acum câteva luni, în cursul unei discuții în care mi-am exprimat această părere, cineva mi-a dat următoarea replică: „Da, dar de acum înainte, fiind președinte de cenaclu, trebuie să dai exemplu personal, va trebui să participi la toate concursurile; face parte din fișa postului!” Așa că, am început să calculez în ce ritm ar trebui să compun epigrame pentru a mă achita de aceste „obligații”. Iată rezultatele: - conform dării de seamă a președintelui UER, referitoare la anul epigramatic 2008, anual în țară se desfășoară circa 25 de festivaluri și concursuri de epigramă; din experiență rezultă că pentru fiecare din acestea se cer 6, 8, 10, 12 (chiar 20!) epigrame, deci, dacă luăm o medie de 8 rezultă: 25 concursuri x 8 epigrame = 200 epigrame; - revista „Epigrama” are următoarele concursuri: „TOP E” între cenacluri (pentru care va trebui să pregătesc cel puțin o epigramă); concursul pe o temă dată (altă epigramă); concursul pe rime date (încă una); concursul de replici (încă una); concursul de definiții (încă vreo 6); în concluzie, pentru această revistă mi-ar trebui 10 epigrame pentru fiecare număr și, cum într-un an apar 4 numere, înseamnă că: 4 numere x 10 epigrame = 40 epigrame; - mai sunt 2 reviste, care apar în provincie tot trimestrial și care organizează concursuri, pentru care ar trebui să pregătesc în condiții onorabile încă o epigramă, cel puțin, de fiecare număr, adică: 2 reviste x 4 numere x 1 epigramă = 8 epigrame; Adunăm: 200 + 40 + 8 = 248 (epigrame). Dacă avem în vedere faptul că în medie în 2 zile pe săptămână nu pot scrie (mă concentrez la alte activități importante sau, pur și simplu fac altceva, nu sunt inspirat, nu mă simt bine ș.a.m.d.) rezultă că rămân „fertile”: 365 – 110 = 255 (zile propice scrisului); Dar eu mai scriu și altceva, nu numai epigramă și, în principiu aș vrea ca jumătate din timpul de creație să-l dedic altor genuri, specii și altor domenii ale creației, între care pentru mine rebusul este foarte important; deci: 255 : 2 = aprox. 127 (zile pentru scris epigrame). Și acum, „ritmul” rezultat: 248 epigrame : 127 zile = aprox. 2 epigrame pe zi, doar pentru concursuri. Să nu uit, însă, că sunt și membru „Agonia” și, de când am cont aici mi-am propus să fiu activ; aceasta înseamnă că, printre altele, dau replici la unele epigrame, răspund la replicile care mă vizează și mă angajez chiar în dueluri epigramatice; având în vedere faptul că nu postez aceste catrene dacă nu au o poantă, cât de mică și prozodia bună, le putem considera și pe acestea ca făcând parte din efortul meu creator de epigramă; de asemenea, mai punem la socoteală epigramele compuse pentru alte manifestări (de regulă ocazionale) la care particip și putem spune că rezultă un total general de aprox. 3 epigrame zilnic. Bineînțeles, mi se poate reproșa că „nu se face farmacie” în acest domeniu al creației, că aceste calcule ale mele sunt puțin „forțate”, sau că sunt „trase de păr”, dar ele, totuși ar trebui să ne pună pe gânduri (și primul gând cred că ar trebui să fie dacă nu cumva ajungem, într-un asemenea „ritm”, să scriem mai mult decât citim). Ar mai fi multe de scris, dar închei, deoarece vreau să intru pe „Agonia”, să văd ce se mai aude despre... un concurs de epigramă (ați ghicit!) pe care vor să îl organizeze pe site doi distinși colegi de-ai noștri. Notă: Cuvântul „epigramos” (pe care eu l-am folosit în titlu la feminin) l-am luat dintr-o carte semnată de epigramistul timișorean Corneliu Ioan Iovuța.