Rodean Stefan-Cornel

Interesantă idee, cred că și originală, sau, oricum, eu nu am mai întâlnit-o.
Dar, având în vedere faptul că nu este o poantă \"clasică\" pentru o epigramă, catrenul ar fi avut mai mare valoare dacă în toate versurile ar fi fost un cuvânt de la \"geografie\". De asemenea, se pretează tema și ideea de realizare pentru o serie de catrene, sau, oricum, pentru o versificație mai lungă.
Cornel Rodean

Nae Bunduri,
La tine este clar, ești prea cunoscut ca să creadă cineva că ai putut să greșești, repetând cuvântul \"mulți\".
Cred că și în ceea ce mă privește, cei care mă cunosc mai bine știu că nu puteam să trimit eu, în așa formă, catrenul de la pag. 28 din numărul 46 (prin schimbarea ultimului vers, voită sau din greșeală, poanta inițială a mea și-a diminuat intensitatea; în plus a apărut și un dezacord gramatical, care nu-mi aparține). La fel s-a întâmplat și cu nr. 47, la pag. 17 (nu mai dau nicio explicație, că nu are rost).
Necazul este că eu, nefiind atât de cunoscut ca tine sunt mai afectat, unii chiar ar putea crede că așa am scris...
Problema este delicată, în general, și nici nu știu dacă aici este locul cel mai potrivit pentru a o dezbate. Oricum, inițial rostul comentariului meu a vrut să fie acela de a te liniști, în sensul că mi-am dat seama că nu poate fi greșeala ta, dar ulterior mi-am spus și eu oful...
Cornel Rodean

Domnule David,
Mă bucur să vă găsesc pe acest site și cred că, prin dumneavoastră se preconizează un nou câștig pentru \"Agonia\".
Se vede cu ușurință că știți cum se construiește o epigramă, în sensul că:
- tema aleasă este foarte generoasă, iar modul în care o abordați dumneavoastră nu merge pe cele mai \"bătătorite\" căi;
- expunerea temei și pregătirea poantei sunt realizate treptat, clar și concis;
- poanta cade exact unde și când trebuie și se realizează prin surprindere (întrerupând și întorcând la 180 de grade \"procesul de evoluție\" privind însușirea și perfecționarea limbajului);
- ritmul trohaic nu are nicio poticnire, curge perfect;
- rimele sunt corecte (la primele două versuri este o rimă cam facilă, dar este potrivită contextului;
- metrica este perfectă, cu 3 picioare și jumătate la toate versurile (7 silabe);
- nu sunt greșeli de limbă sau de ortografie.
Câteva observații:
- nu este nevoie să scrieți de două ori titlul epigramei;
- se impune să faceți încadrarea textului până la capăt, adică, după ce ați selectat \"poezie\" să accesați mai departe opțiunile pentru a încadra poezia la \"epigramă\".
Îmi permit și câteva recomandări, văzând că sunteți puțin mai începător ca mine:
- citiți cu atenție regulamentul site-ului;
- să nu vă descurajați dacă textele dumneavoastră nu sunt publicate de la început pe pagina principală, perseverați, dar totuși, nu postați prea multe texte;
- pentru a vă face cunoscut pe site și a relaționa cât mai bine cu ceilalți membri, cred că este bine sî comentați alte texte, să interveniți în dezbaterile care se desfășoară, să răspundeți la comentariile care se fac textelor dumneavoastră (numărul comentariilor pe care le faceți, ar trebui, în opinia mea să fie mult mai mare decât cel al textelor postate).
Cu deosebit respect, vă doresc mult succes!
Cornel Rodean

Nelu Gârda, mulțumesc pentru că \"ai intrat în joc\", dar să nu anticipăm acum prea multe, deoarece serialul continuă și am pregătite deja multe alte întrebări și răspunsuri. Eventual, ar fi interesant pentru cei care participă de acum înainte, nu să găsească ei alte perechi de întrebări și răspunsuri ci doar alte răspunsuri la întrebările postate deja în textul meu.
Cu prietenie,
Cornel

Nelu Gârda
Răspuns (tot din Eminescu) la cele două întrebări ale tale:

- „Au prezentul nu ni-i mare?”... Unii spun că nu... „Căci român nu e nimica, nici în case, nici în strade”... iar alții zic chiar că, de ceva vreme... „În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază”.

„Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?”... De abia au plecat... „Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă!”.

Te mai aștept,
Cornel Rodean

Foarte interesante ideile tale, Dane și bine realizate în text umoristic, felicitări. Mă bucur că mai sunt și alții care \"își permit\" să amintească și altfel de Eminescu.
Dacă mai dorești, mai am și altceva, în cu totul altă formă, un text umoristic postat pe Agonia la data de 04.04.2008, sub titlul \"Eminescu - de 85 de ori\"; se poate găsi ușor, că nu am texte prea multe.
Mulțumesc de vizită, te mai aștept!
Cornel

Excepțional text, în opinia mea! În doar câteva cuvinte, autorul ne îndeamnă să medităm, alături de el, asupra unor probleme fundamentale de viață, de prietenie, de comunicare, de psihologie, de sociologie și filozofie!
Și, în plus, totul într-o manieră, într-un stil pe care numai un poet de talia lui Călin Sămătghițan o poate face (\"ce fel de inimă poartă o poetă în piept\"; \"săpături prin psihologia unor personaje fictive\"; \"acompaniată de zborul unui stol de porumbei\"; \"strângând înțelegător din ochi\" ș.a.m.d.).
Surprinzător și dezarmant de simplu, fără intenția de a șoca, fără gândul de a ieși cu ceva în evidență, dar cu atâta sensibilitate!
Felicitări autorului și celei care i-a inspirat aceste rânduri!
Cornel Rodean

Am înțeles foarte bine primul dumneavoastră comentariu, domnule Tomescu, dar am vrut să subliniez, cu modestie, că nu mi-am propus obiective extraordinat de mari cu aceste texte. Pentru elaborarea lor am muncit enorm de mult și, chiar dacă altora nu le-ar folosi la nimic acest efort, sau chiar dacă aceste compilații sunt doar niște \"abureli\" (cum spunea primul comentator), mie nu îmi pare rău, pot spune că le-am făcut pentru mine, mi-a făcut PLÃCERE să citesc, DE MAI MULTE ORI, poezie cu poezie, vers cu vers, cuvânt cu cuvânt TOATE poeziile semnate de Mihai Eminescu, pe care le am prin bibliotecă.
Cu respect,
Cornel Rodean

Nici chiar așa domnule Tomescu! Nu m-am gândit să fie \"studiate\" de elevi, șa școală, aceste \"ghidușii\" nevinovate. Este doar un alt mod de a ne reaminti de Eminescu și de câteva din versurile sale. Bineînțeles că cine vrea poate să caute, să vadă de unde sunt luate aceste exemple; la început, m-am gândit chiar să scriu la fiecare fragment poezia din care face parte, dar apoi mi-am dat seama că e mai bine fără...
Mulțumesc pentru lectură, o să mai postez din acest serial, mai am multe episoade.
Cornel Rodean

Nicolle,
Comentariul tău foarte concis nu m-a supărat, dar, sincer, aș fi vrut mai multe cuvinte, care să argumenteze sentința \"abureli\". S-ar putea să ai dreptate și, eforturile mele (foarte mari) de a realiza aceste compilații (nu știu cum aș mai putea să le numesc) să fi fost de prisos. Dar, nu cumva cer prea mult? Nu cumva nu merit să te cobori la nivelul meu? Nu cumva atitudinea ta denotă, pe lângă \"aburelile\" postate de mine, niște \"fumuri\" ale tale?
Oricum, mulțumesc pentru lectură și, să știi, chiar nu m-am supărat și îți aștept părerile (mai argumentate, în schimb) și la alte texte semnate de mine.
Cornel Rodean

Toate episoadele citite până acum mi-au plăcut, dar acesta cred că este, în opinia mea, într-un \"top 3\".
Narațiunea curge perfect, evenimentele sunt descrise foarte realist, dar în același timp cu un umor deosebit de fin, personajele sunt tipice perioadei istorice și zonei în care se petrece acțiunea. Dialogurile sunt realizate cu multă măiestrie, limbajul personajelor este natural, fără a se face, cu ostentație, exces de regionalisme.
Felicitări, domnule Tomescu și, vă rog, nu uitați să mă anunțați când lansați cartea!
Cu multă admirație,
Cornel Rodean

Elena, te înțelegem, este greu să vorbești zilnic o limbă străină.
În exemplificările tale ai făcut greșeli de despărțite a cuvintelor în silabe, în sensul că \"situația\" are 5 silabe, nu 3 (\"si-tu-a-ți-a\", nu \"si-tua-ția\"), deci, versul al treilea, în varianta ta are 11 silabe, nu 9; de aici pleacă ruperile de ritm. În varianta corectată de mine, versurile 3 și 4 au măsura egală, de 9 silabe.
Cornel

De acord cu Nelu Gârda, în legătură cu versul al treilea.
Încerc o reglare a ritmului, fără a schimba nimic din restul catrenului:

Cândva printr-un eroic gest,
visai să emigrezi în Vest;
azi situația-i funestă,
chiar și în Vest, rămâi în vestă.

Și acum o replică Elenei (care trăiește în Vest):

De multe ori, și mie-mi vine
Spre Vest să fug imediat
Dar, după cât te-am criticat,
Mi-e teamă c-o să dau de tine...

Cu aceeași prietenie,
Cornel Rodean

Se observă că este ceva în neregulă cu prozodia, în primul rând cu metrica, numărând silabele catrenului: trei versuri au câte 7 silabe, iar unul are 8 (eu nu prea mai număr silabe când compun sau analizez un text, dar nu este rușine ca, cei pe care nu-i ajută \"urechea\" și \"ritmul din sânge\", să o facă).
Succes!
Cornel

Elena, deoarece a trecut Ziua Femeii, îmi permit să-mi exprim o nedumerire cu accente critice.
Nu înțeleg, de ce postezi catrene care nu au ritm, sau care au ritmul neuniform la toate versurile?
În cazul de mai sus, putem spune că versurile 1, 2 și 4 sunt construite în ritm trohaic (altermanță regulată de picioare metrice, formate din două silabe, în care prima este accentuată și a doua neaccentuată), în timp ce versul 3 este în ritm iambic (bazat tot pe picioare bisilabice, dar invers celui trohaic, în sensul că prima silabă este neaccentuată și a doua accentuată. Apoi, dacă în catren vorbește o singură persoană, înseamnă că nu este un dialog, deci nu are ce căuta, la început, liniuța de dialog.
Nu discut acum despre poantă.
Te mai aștept.
Cu prietenie, Cornel

Ioane, jocul de cuvinte \"gest\"-\"gestantă\" mi se pare forțat, nu prea merge, în opinia mea. În primul rând, la femei este total neelegant să folosești cuvântul \"gestantă\" ca sinonim pentru \"însărcinată\". Apoi, dacă te-ai gândit că \"Măriuca\" este un animal, animalele nu prea fac gesturi, iar situația de \"gestantă\", de regulă nu este \"alarmantă\". Prozodia ar fi fost bună, păcat că nu este la fel și poanta. Bineînțeles, sunt doar opinii personale și nu mă supăr dacă voi fi contrazis.
Cornel

Bine v-am regăsit pe toți!
În opinia mea, poanta inițială (așa cum apare postată cu ultimul vers \"Sau pietroase... din Bucegi\") este mai bună, deoarece:
- se pun în opoziție babele de la sanatoriu, care se presupune că sunt cu pielea și carnea \"scofâlcite\", cu babele \"pietroase\";
- în plus, aici apare cuvântul \"pietroase\" în sens la propriu, că \"Babele\" sunt din piatră, dar și la figurat, în sensul că femeile respective au \"formele\" mai tinere, mai proaspete, mai \"pietroase\".
Ne mai citim, ne mai comentăm!
Cornel Rodean

Pardon, pardon!
Mi-a scăpat degetul greșit pe o liniuță!
Se va citi \"Cei ce-s\" nu \"Ce-i ce-s\"!

Cornel

Când se ceartă, mai ales
Folosind limbaj \"color\",
Mamele-și invocă des
Ce-i ce-s... \"vai de mama lor\"!

Cornel

Nelule,
Nu știu de ce, comentariile tale nu îmi sunt semnalate de robot, plus că, spun sincer, nu le-am văzut la timpul respectiv, ci abia acum, cu totul întâmplător. Ce să mai zis? Mulțumesc pentru lectură și pentru analiză, ai dreptate în tot ce ai spus.
Cornel