Rodean Stefan-Cornel

Nelule, felicitări sincere, mă bucur pentru succesele tale, inclusiv pentru steaua roșie primită acum! Din păcate, am trecut pe la \"Agonia\" doar câteva minute (nu am timp de alte comentarii), dar să știi că oricum, toată săptămâna am stat numai printre epigramiști, citind, analizând, evaluând și contabilizând sute de epigrame, alături de câțiva colegi de la Sibiu...
Sper să postez în curând ceva din rezultatul acestei munci.
Cornel

Scuzați, se pare că m-am lămurit singur, văzând un anunț cu probleme tehnice semnalate de doamna Eugenia Reiter.
Cornel Rodean

Întâmplător, după ce m-am chinuit să intru pe anumite pagini din \"Agonia\", am văzut că la acest text sunt trecute doar 3 afișări, când ele ar trebui să fie 250-300. Ce se întâmplă? Există pericolul de a se pierde texte? Am greșit eu cu ceva? S-a întâmplat ceva ce nu știu? În ultimele zile am accesat foarte puțin site-ul.
Poate mă lămurește cineva.
Mulțumesc.
Cornel

Este primul comentariu pe care îl scriu de când mi-am schimbat motorul de căutare (am trecut de la \"Internet Explorer\" la \"Mozilla Firefox\"). Am greșit cu ceva, de îmi apare comentariul anterior de două ori? Se schimbă cu ceva accesarea site-ului \"Agonia\", dacă am făcut această modificare? Mă lămurește cineva?
Mulțumesc anticipat prietenilor.
Cornel

Dane,
De un an și ceva de când am descoperit \"Agonia\", am fost martorul unor plasări de texte la \"Recomandate\", care au ajuns ulterior la \"Atelier\", dar și invers, aceasta întâmplându-se mai ales la poezii postmoderniste, asupra cărora părerile erau foarte diferite, iar criteriile de apreciere foarte \"neclare\" (ca să nu spun altfel). Nu mai vorbesc de faptul că autorul era recomandat sau \"înstelat\", pentru o sclipire de moment (câteva cuvinte, puse astfel încât \"să încâlcească\" tot mai multe minți). Dar de ce nu se recomandă (sau se \"înstelează\") un text \"realist\" (ca acesta, al tău), la care autorul a muncit cu folos, s-a documentat și a realizat o foarte frumoasă pagină de jurnal, plină de firesc, de umanism, de umor, de dragoste față de natură și, de ce nu, chiar de patriotism, până la urmă?
Din partea mea, te rog să primești:
- o stea mare, din aceea de ofițer superior (că oricum nu îmi mai trebuie, că deocamdată, pe uniforma pregătită pentru înmormântare am trese);
- promisiunea că, dacă dorești, cu prima ocazie te învăț să pescuiești și de asemenea, te învăț și alte feluri de a juca \"fazan\".
Felicitări!
Cornel

Nelu,
Nu vreau să mă justific cu tot dinadinsul, dar spun că am fost plecat și deși stau foarte rău cu timpul, după ce \"am răsfoit\" puțin textele din ultimele zile, mi-am zis să nu trec la alte activități până nu spun câteva despre textul de mai sus:
- ideea foarte interesantă, pe lângă atâtea alte multe poante pe seama titlurilor din filme;
- excepțională mi s-a părut poanta de la a treia și foarte bună cea de la prima ;
- adaugă, te rog, pentru Dan și felicitările mele, apropo de ritmul discutat;
- și o ultimă chestiune: profit de această ocazie ca să spun că am mai observat la mulți alți autori că folosesc liniuța de dialog atunci când nu este vorba de un dialog; dialogul presupune un schimb de replici, deci mai multe personaje, dar dacă vrem să redăm doar spusele unui personaj, atunci, cel mai indicat este să punem între ghilimele cuvintele respective (mă refer la prima și la a treia epigramă de mai sus).
Cornel

Ioane dragă,
Mă bucur că revenit pentru câteva minute la calculator pentru \"agonia de prânz\" te găsesc pe la textele mele. Expresia \"a face pe cineva cu sare și piper\", este, într-adevăr, sinonimă cu \"a face pe cineva cu ou și cu oțet\" și ambele sunt trecute în DEX la pag. 795, cu explicația: \"a dojeni, a mustra aspru\". În jocul de cuvinte la care te referi tu, eu am folosit \"sare și piper\", nu \"ou și oțet\", pentru că, deși la sensul figurat înseamnă același lucru, la sensul propriu, a face cu sare și piper este mai usturător decât a face cu ou și cu oțet (piperul pus pe rană \"pișcă\" mai tare ca oțetul). Acest sens a fost pus de mine în opoziție cu \"uns cu toate alifiile\", știindu-se că la sensul propriu, o alifie alină \"usturimile\". Cam așa am gândit eu....
Te mai aștept,
Cornel

La mine nu este secetă...

Cu-așa conducători, eu sunt mereu \"plouat\"
Și-n permanență rău mă mai înfurii,
Încât, deși-s convins că intru în păcat,
La mine-adesea \"plouă... cu înjurii\".

Cornel

Onorat de asemenea vizite!
Domnule Plopeanu, multumesc, mai poftiti, \"că mai avem\".
Nelu Gârda, mai urmează episoade și din \"Auzi vorbă!\", și din \"Omonime înșirate...\", și din \"Vorbe care au ecou\", și din \"A fi... sau a nu fi...\", voi începe și alte seriale, cam în același stil, sub genericul \"A da... sau a lua...\", \"A băga... sau a scoate...\", \"Nimic despre matematică...\", nu de alta, dar, după cum spui și tu, limba română oferă \"infinite posibilități\" de a interpreta diferite locuțiuni și expresii, iar oameni care adoră \"să despice firul în patru\" pentru a descoperi cât mai multe din aceste posibilități sunt...
Doamnă Virginia, cu \"copiii\" ar fi altă discuție, cu \"copilul Ionel\" am mai discutat această chestiune si în particular, dar să știți că nu sunt chiar atât de urâcios cum poate ați crezut și sunt de acord că, din când în când (dar nu prea des și nu prea mult) nu strică să ne mai \"alintăm\", să ne mai \"copilărim\" nițel (sper că eu am înșeles bine aluziile dumneavoastră, iar dumneavoastră ați înțeles bine răspunsul meu).
Domnule Tomescu, vă mai aștept și în pagina mea de pe site și în alt loc (știși dumneavoastră unde...).
Cu respect și prietenie pentru toți,
Cornel

Ioane, nu înțeleg de ce nu ai încadrat acest text la epigramă. Și nu mai înțeleg cum ai folosit semnele de ortografie și de punctuație (eu cred că sunt prea alambicate, poate-și spun părerea și alți colegi; în orice caz, parantezele orizontale la sfârșit de text mie mi se par total nepotrivite, că de aceea și punctul respectiv, pus între ultimul cuvânt și a doua paranteză apare cam ciudat; repet, m-aș bucura să-și spună părerea și alții). În rest, poanta am înțeles-o (dar nu-mi spun părerea despre ea), iar prozodia mi se pare corectă.
Cornel

Măi oameni buni! Mă uit la voi (nu numai la acest text, dar și la cel cu haikuul lui Grivei și la altele) și mă întreb: voi nu mai știți să scrieți și să comentați... normal? Trebuie cu tot dinadinsul ca tot ce spuneți să \"sune din coadă\"? Aveți grijă că o să ajungeți dependenți... de rime și e boală foarte grea, am văzut eu asta în vreo două scenete, pe la televizor, în anii 70-80!
Acum, la acest text înțeleg, deoarece autorul ne avertizează că este \"pentru copii\", dar la celelalte?!
Tot din motivul invocat puțin mai sus nu o să încerc să dezleg ghicitoarea; încă nu am ajuns la vârsta cerută de autor, prin încadrarea textului la colecția respectivă...
Cu prietenie pentru ambii,
Cornel

El la catargul pomenit
Accede doar dacă-i...turist!
(Tataia)

Să punem punctul pe \"i\"

Cu toate că e vorba de-o epavă,
Ce se scufundă clar, în mod sinistru,
Pe la catargul de pe-această navă
Ajunge doar turistul... ce-i ministru.

Cornel Rodean

Liviule, am și eu o nelămurire, care nu este nici filozofică, nu ține nici de matematică și, care nici nu vreau să adâncească prea mult frământările existențiale stârnite de acest poem. Păi, eu știu că în limba română corect este \"penis-penisuri\" (vezi DOOM, pag. 589), nu \"penis-peniși\" (ca în \"ecuația ta\"). În această situație, formularea \"domnilor peniși\" nu prea mai merge și tinde să înmulțească numărul \"anomaliilor\" din textul de mai sus, adică, pe lângă cele matematice, de care vorbești, să apară și anomalii lingvistice.
Sper că nu te-ai supărat!
Cornel

A căutat și a găsit ceva în bermude

Din flotă n-a găsit vreun vas
Oricât a căutat în larg
Și totuși, într-un ultim ceas
Găsi ceva, doar un... catarg.

Nelu Gârda, acum câteva minute, când am pregătit această replică, nu știam de catrenul tău; dacă ideea poantelor noastre este cam aceeași (doar ideea, în general), eu nu pot să fiu decât onorat.
Ion Ruse, felicitări pentru poanta epigramei de mai sus!
Cornel

În opinia mea poanta este foarte bună, chiar remarcabilă, având în vedere faptul că autoarea este începătoare în domeniu (sau așa pretinde). În orice caz, pentru mine este foarte clar că a înțeles ce este poanta epigramei, lucrul cel mai important. Am mai citit multe epigrame cu \"coarnele\" puse de soție, dar \"dulceață de coarne\", în sensul de \"mândrețe de coarne\" mi se pare deosebită. Din păcate, prozodia epigramei de mai sus este deficitară și așa cum foarte bine explica domnul Colonescu este greu de îndreptat, mai ales pentru cine nu stăpânește la perfecție toate tipurile de ritm și nu are antrenament îndelungat la versificare. În mod sigur, dacă nu se păstrează exact așa expresia \"o dulceață de coarne\", poanta nu mai este la fel de valoroasă. Colo, ai dreptate, expresia respectivă trebuie pusă cumva într-un ritm bazat pe picioare trisilabice, iar eu am deja o variantă, în care ideea poantei se menține, expresia respectivă este neschimbată, iar ultimul vers, scris în amfibrahic, ar fi \"Și-n plus îi mai puse-o dulceață de coarne\".
E, și dacă ultimul vers este clar și poanta este realizată, de aici până la o epigramă foarte bună mai este doar un pas.
Cornel

Florine, te-ai cam grăbit să răspunzi în locul colegului
(și nu ai fost atent la construcția catrenului tău)

Ești bun ca avocat de circumstanță
Și-afirm cinstit că versurile tale
Sunt foarte bune-n ultimă instanță...
Spre-a ilustra greșeli gramaticale...

Cu prietenie și cu regretul că nu am putut să-ți dau replica mai prompt (am avut treburi în alte părți și din nou, până dimineață iau pauză).

Cornel

Guvernanții ne îndreaptă
Înspre calea...mântuirii!
(Ioan Toderașcu)

Dar, calea lor e cu fecale
(În cel mai bun caz, cu noroi);
Românii, astfel, sunt pe cale
De-a fi adevărați eroi.

Felicitări Ioane! Eu nu am trimis la Târgu Jiu, dar încerc \"să mă spăl de păcate\" cu acest catren (fără poantă deosebită, doar cu jocul de cuvinte \"calea\", \"pe cale\"), inspirat de prima ta epigramă, în care, uite, rezolv acum ambele teme (\"cale\" și \"eroi\") și poate mă iartă colegul Dobreanu pentru neparticipare...
Cornel

Domnii mei, cred că v-am plictisit destul până acum, în alte intervenții ale mele, cu tot felul de interpretări și analize. De data asta, sunt mai puțin analitic, dar spun: mi-e mi-a plăcut catrenul, sună bine, este clar și are poantă (are poantă epigramatică, în mod evident). Las pe alții să-l contrazică pe Grigore, sau să-i dea dreptate...
Cu prietenie pentru toți,
Cornel

Domnule Bodea, mă bucur că ați trecut pe la mine, dar îmi pare rău că... nu m-ați găsit acasă (am fost plecat câteva zile). Și, deoarece în curând vor fi în pârg toate cireșele (alea adevărate), ca să încheiem până atunci cu cireșele de pe tort (metaforice), mai pun încă două, cam pe același tort și cu același... mort.

El și ea

Din nou, la chef, când tortul e tăiat,
El e căzut sub masă „mort de beat”,
Dar pentru ea, cireașa de pe tort
Era de-ar fi căzut mai simplu, „mort”!

Soție tânără, soț bătrân...

Dorința ei, aproape maladivă,
De a-și vedea mai iute soțul mort,
E pentru el bomboana pe colivă,
Iar pentru-amant... cireașa de pe tort.

Cornel Rodean

Mie mi se pare interesant grupajul de mai sus, din următoarele considerente:
- am înțeles că unele catrene de mai sus sunt versificări ale unor glume (aforisme), deci nu au poante originale; unele păreri (exprimate inclusiv pe acest site, de oameni pe care îi respect mult) spun că este un bun exercițiu pentru prozodie, pentru expunerea temei și pregătirea poantei, ceea ce ajută ăn viitor pe epigramist; părerea mea este alta și anume că versificarea unor aforisme sau glume nu ne incită ca autori în crearea unor poante, iar epigramistul \"se lenevește\" din acest punct de vedere, ceea ce are efect negativ pentru viitor;
- oricum, o epigramă adevărată este aceea în care poanta este descoperită de autor; altfel, oricine are ceva talent la versificare, ia culegeri de bancuri (am auzit că sunt mii de bancuri pe internet), culegeri de maxime, cugetări, aforisme celebre și scrie nenumărate catrene cu pretenția de epigramă;
- grupajul de mai sus este interesant, deoarece se vede o preocupare pentru prozodia îngrijită (foarte bună, în opinia mea, cu excepșia unei mici asonanțe \"moș-cocoși\");
- iar \"cireașa de pe tort\" este realizarea unui catren într-un ritm bazat pe picioare trisilabice; este vorba de \"Noi doi\", realizat foarte bine în dactilic; felicitări!
Succes în continuare,
Cornel