Rodean Stefan-Cornel

Eu când rătăcesc
o cărare mă descurc -
că mai am două

Scuză-mă, Florinel, Dan este de vină, după el m-am luat cu această glumiță...

Cornel

Vali, mie mi-a plăcut fabula ta, dar nu cred că este doar pentru copii, poate, în primul rând se adresează tinerilor care \"se cred grozavi\", dar asta este o problemă, mai puțin importantă. Totul curge perfect, introducerea este scurtă, clară și binevenită, derularea evenimentelor este firească, nici prea scurtă, nici prea lungă, iar morala este \"ca la carte\". Prozodia, de asemenea mi se pare foarte bună, remarc versurile relativ scurte (3 picioare-3 picioare și jumătate), potrivite expunerii.
Și încă o părere: dacă dorești să renunți la \"nota bene\" (apropo de observația Silviei Miler) să faci în așa fel încât la ultimele două versuri să nu schimbi nimic, deoarece aici este tot farmecul.
Cornel

\"Dacă spuneți că-n pământ
Stă Satan, nu-n lumea asta,
Pot s-afirm sub jurământ:
Nu mi-ați cunoscut nevasta!\"
(Florian Abel)

Dar, de ar fi să o cunosc eu bine,
Mi-e teamă, zău, și nu știu ce-o să fac,
De-o să constat că-i \"înger\" ea, cu mine,
Și doar cu soțul ei... e ca un \"drac\".

Bine te-am regăsit!
Cornel Rodean

Scuze! Nu am vrut să dau de lucru! Am descoperit cum se face încadrarea la \"texte umoristice\", am început să trimit unele texte de-ale mele acolo și acum văd că acest text trebuie verificat din nou.
Cornel

Interesantă idee ți-a trăsnit prin cap, felicitări!
Cât privește realizarea, mi se pare la fel de inspirată pregătirea poantei finale (bazată în principal pe dublul înțeles al verbului \"a trăsni\") cu jocul de cuvinte bazat pe \"pom\" (acum doarme sub pom, în viață s-a adăpostit sub pom).
Cred că epitaful era și mai valoros dacă se scria , nu impersonal, nu la tonul neutru (sper că m-am făcut înțeles; adică, altfel spus, nu \"sub pomul\", ci \"sub acest pom\", că epitaful se scrie pe cruce, sau pe o placă de pe mormânt, adică \"aici zace\", nu?). Oricum, este o părere asupra unei chestiuni nu chiar așa de importante, deci nu are rost, cred, să mai faci schimbări neapărat. În schimb, modifică peste tot cuvântul \"trăznit\" (corect este \"trăsnit\").
Cu aceeași prețuire,
Cornel

Excelentă evocare! Totul este foarte bine gândit, de la introducere, până la încheiere și semnătură. În opinia mea, se vede clar că \"ai condei\", felicitări și inspirație în continuare. Și pentru că nu vreau să repet ceea ce au mai spus colegii înaintea mea, închei, așteptându-te și cu alte asemenea texte.
La Mulți Ani!
Cu prietenie,
Cornel

Însuratul ar produce stres?
Dacă astfel ești lovit de sorț
Ca să scapi ușor, ai de ales:
Ori rămîi burlac, ori dai divorț.
(Tataia)

Dar, pentru cel ce zice că femeia
E un motiv de stres, că-l bagă-n boală,
Scuzați cinismul, e și cale-a treia:
Să îi aștepte... moartea naturală...

Cornel

Nu umblu azi pe căi oculte
Dar am o premoniție:
Eu voi trăi decenii multe...
Cam preț... de o tranziție!
(Ion Ruse)

Trăi un secol și jumate Ruse
Și, regretat, în alte lumi se duse,
Dar tot n-a încheiat - se poate spune -
Tranziția... spre epigrame bune...

Cu prietenie,
Cornel

În ziua de chenzină
Când tensiunea suie
Salariul e-o lumină,
Azi îl vedem și nu e!
\"Laurențiu Ghiță)

La mine tensiunea-i mare,
Mă enervez și am migrene,
Când, printr-o tristă întâmplare,
Citesc și astfel de catrene...

Cu prietenie,
Cornel

Când măsura o întrece
Și de-abia el se mai ține,
O-ncălzește-atât de bine
Că o lasă-aproape... rece.

Laurențiule, uite că eu \"nu mușc\" de unde spui tu, că rimele nu mi se par prea facile; de fapt, nu mușc de loc, pentru că nu prea găsesc de unde și nici nu caut neapărat, că astăzi este sărbătoare, iar colegul Toderașcu este cam bolnăvior și de abia a revenit după o perioadă de absență.
Deci, bine ai revenit, Ioane!
Cornel

Mulțumesc și eu pentru explicații, mă ajută și ele la lămurirea personală în ceea ce privește haikuul. Virginia, sper să respecți rugămintea autorului (comentariul din 28 ora 10.58) și să spui clar: consideri că tristihul analizat este un haiku, sau nu?
În ceea ce mă privește, în urma studiului, eu mi-am structurat cerințele haikuului în trei categorii: trăsături generale; condiții de fond (de conținut); condiții de formă.
La întrebarea, dacă poate fi încadrat la haiku sau nu, nu pot răspunde chiar ferm, dar am îndoieli, deoarece, din câte am înțeles eu, încalcă o importantă regulă de fond (de conținut), potrivit căreia, un kaiku trebuie să surprindă două planuri, iar cele două planuri trebuie să fie în antiteză (ceea ce nu prea rezultă din tristihul de mai sus). Dacă totuși, această regulă nu este obligatorie, sau am interpretat-o eu greșit, am rezerve totuși privind valoarea haikuului, pe care le-am exprimat pe scurt în comentariul anterior; este vorba de rolul jocului de cuvinte pe de o parte și de faptul în sine al trecerii șoricelului prin iarbă, pe de altă parte. Mă bucur că exact aceste două aspecte au fost sesizate și de Dan Norea, pe care îl citez în concluzie:

\"Ori acest joc de cuvinte nu aduce valoare suplimentară, din punct de vedere al criteriilor unui haiku.\"
\"ori aici, trecerea șoricelului prin iarbă (indiferent că se numește Coada șoricelului) nu pare să fie în sine ceva deosebit;\"

Nelu Gârda, indiferent de valoarea acestui tristih, tu rămâi același om inteligent, spiritual, riguros și talentat și niciodată, în nicio situație nu cred că vei fi penibil, stai liniștit!
Cât privește invitația de a scrie și eu haiku, va trebui să mai aștepți puțin, nu prea mult sper. Din principiu, nu repet o greșeală pe care o recunosc (am greșit când, îndemnat și încurajat de alții, am publicat epigrame înainte de a mă lămuri prea bine asupra aspectelor teoretice și metodologice; ce bine ar fi fost dacă, atunci, la început, aș fi fost înscris, pe lângă \"cenaclul clasic\" și în \"Agonia\" și aș fi avut un prieten sincer, dar \"cârcotaș\" în stilul lui Cornel Rodean!)
Cu prietenie pentru toți,
Cornel

Nelule,
Am citit haikuul tău de cum l-ai postat și am așteptat cu mare interes comentariile, pentru a-mi consolida cunoștințele despre acest fel de poezie. Din păcate, sunt tot mai derutat...
Sincer să fiu, mie nu mi se pare prea reușit tristihul tău, este, în opinia mea, doar un joc de cuvinte, pus în 18 silabe (nu trebuiau 17?). În primul rând, el nu sugerează cine știe ce, el este explicit, ni se spune destul de clar că este vorba de un foșnet produs de un șoricel grăbit. Și apoi, după câte plante sunt substantive compuse și au în denumirile lor nume de alte ființe, se pot face pe loc zeci de asemenea \"haikuuri\" cu cai prin coada calului, gâște prin talpa gâștii ș.a.m.d. (e drept, însă, că șoricelul este mai drăguț).
Sper că mă înțelegi, nu am intrat în vorbă pentru a mă afla în treabă, sincer vreau să profit și de această ocazie pentru a învăța ceva, știind că ești un om deschis care \"răspunzi bine la provocări\" și considerându-te un prieten adevărat. Aștept și alte păreri!
Cornel

Sunt onorat că ați ales să învățați împreună cu mine. Aștept cu interes și alte comentarii.
Mulțumesc și succes!
Cornel Rodean

\"În presă-i scris cum că bărbați yankei
În loc de sex, preferă cică bani;\"
(Tataia)

Preferă bani, dar ei dispun de sume
Să se distreze bine-oriunde-n lume,
Dar dacă vrei ca ei, mon cher Tataia,
Primești în loc de bani mai mulți... tot \"aia\"...

Cornel

Mie, spun sincer, poanta mi se pare foarte, foarte bună, cu atât mai mult cu cât este amplificată de limbaj; de acord sută la sută cu ultimele explicații ale lui Dan (cele de la ora 17.34), dar și cu precizările lui Nelu Gârda. Pe de altă parte, mărturisesc faptul că nu cunoșteam niciun banc pe tema asta și nici epigrame asemănătoare nu am citit (bineînțeles, asta nu înseamnă că nu sunt, și bancurile și eventualele epigrame, dar oricum nu sunt prea cunoscute). Din păcate, catrenul are o mică hibă, care este păcat să nu se repare. Este vorba de timpurile diferite la care se petrece acțiunea; adică, Meșterul Manole \"vine\" și... \"a grăit\". Soluția? Dacă menținem ritmul trohaic, s-ar putea spune \"A venit de la un training, mult mai competent\", dar se lungește prea mult versul, ajungând la 13 silabe. Atunci, ar fi varianta să trecem la iambi și să facem versurile de 12 silabe; de exemplu \"Venit de la un training, mult mai competent/Manole, legendarul, văduvit recent/În plen, nervos, spre calfe astfel a grăit:/Voi, de team biulding, oare, nu ați auzit?\". Este o versificare adaptată pe loc, nu pretind că este grozavă, dar se rezolvă neconcordanța timpurilor (adică Manole era \"venit\" când \"a grăit\", nu \"vine\" acum și \"a grăit\"). Problema acestei variante este că lungește cu o silabă toate versurile, care oricum nu erau scurte nici la început. Dacă ați observat, la concursul de la Timișoara nu se primesc catrene cu măsura mai mare de 9 silabe, iar într-o convorbire recentă cu doamna Elis Râpeanu, domnia sa afirma că nu concepe epigrame cu măsura mai mare de 5 picioare bisilabice (deci, 10 silabe). Eu mi-am propus să nu mai dau publicității epigrame cu măsura mai mare de 10, hai 11 silabe.
Dane, felicitări încă o dată pentru poantă, repet, mie mi se pare deosebit de bună!
Cornel

Tot din lipsa de
spațiu pleacă și cucul
în alte cuiburi

Invitația lui Tataia \"Să vedem ce mai spun și alți agoniști.\" nu mă poate lăsa indiferent, deci îmi spun părerea, deși am probleme cu calculatorul și cu internetul și nu sunt sigur că pot să duc la capăt acest comentariu.
În mod evident, cărunții sunt acei care simt povara, adică, altfel spus \"cărunții simt povara\", sau \"o simt\", deci, și în opinia mea, acordul este greșit, așa cum bine a sesizat Calimero.
Pe de altă parte, la primul catren, versul al doilea are probleme cu ritmul din cauza lui \"special\", în care \"ia\" trebuie pronunțat în hiat nu ca diftong. Soluție de corectare: \"O simt în special\".
De asemenea, la al doilea catren, primul vers are o mică problemă cu ritmul din cauza lui \"ziare\", în care \"ia\" trebuie pronunțat, la fel, în hiat, nu ca diftong. Soluție de corectare: \"În presă-i scris cum că bărbați yankei\".
Problema pronunției în diftong sau în hiat este totuși discutabilă, în sensul că, deși acolo unde sunt trecute cuvintele respective, se arată clar cum se despart în silabe, la capitolul teoretic din DOOM (2.1.8 \"Vocale în hiat\") se recunoaște că în pronunțarea actuală există tendința de a reduce hiatul, prin pronunțarea ca diftong. Această recunoaștere este afirmată aici imparțial (nici că ar fi ceva bun, sau ceva rău), dar coroborată cu spiritul general al lucrării rezultă că trebuie tratată ca licență poetică, iar despre licențe mi-am spus părerea în \"Învățăm împreună\" (episodul 10 parcă) și nu o mai repet.
În rest, în opinia mea, epigramele sunt foarte corect construite.
Cu toată prețuirea,
Cornel Rodean

Replică pentru domnii Gârda și Tomescu

Pe cei ce-aproape îi omoară gura
Nevestelor, eu chiar îi înțeleg
Atunci când, pentru moarte, ei aleg
O cale mai plăcută, băutura...

Rog să mă scuze editorii că nu am postat această replică în același comentariu cu replica anterioară.
Cornel

\"Înainte doară
Nu era întreg.\"
(Colo)

Prea imatur când nu avea soție,
Cu job neînsemnat, câștiguri de nimic,
El nu era cu totu-ntreg, se știe;
Avea, în schimb, întreg salariul, ală mic.
Cornel

Păi, din cauza lui Dan Norea și a lui Nelu Gârda nu mă apuc eu de construit și postat ghicitori. Ce să mai spun, că dacă intră mai des Grigore Chitul pe site și primește nivel mai mare Vali Slavu, chiar nu mai au niciun farmec ghicitorile...
Eventual, să se stabilească o regulă ca cei nominalizați mai sus să intervină cu încercări abia în a doua sau a treia săptămână...
Cornel