Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
o cărare mă descurc -
că mai am două
Scuză-mă, Florinel, Dan este de vină, după el m-am luat cu această glumiță...
Cornel
Pe textul:
„Haiku (24)" de Florentina-Loredana Dalian
Și încă o părere: dacă dorești să renunți la \"nota bene\" (apropo de observația Silviei Miler) să faci în așa fel încât la ultimele două versuri să nu schimbi nimic, deoarece aici este tot farmecul.
Cornel
Pe textul:
„Puiul care s-a crezut cocoș" de Vali Slavu
Stă Satan, nu-n lumea asta,
Pot s-afirm sub jurământ:
Nu mi-ați cunoscut nevasta!\"
(Florian Abel)
Dar, de ar fi să o cunosc eu bine,
Mi-e teamă, zău, și nu știu ce-o să fac,
De-o să constat că-i \"înger\" ea, cu mine,
Și doar cu soțul ei... e ca un \"drac\".
Bine te-am regăsit!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Certitudine" de florian abel
Cornel
Pe textul:
„De-ale căsătoriei" de Rodean Stefan-Cornel
Cât privește realizarea, mi se pare la fel de inspirată pregătirea poantei finale (bazată în principal pe dublul înțeles al verbului \"a trăsni\") cu jocul de cuvinte bazat pe \"pom\" (acum doarme sub pom, în viață s-a adăpostit sub pom).
Cred că epitaful era și mai valoros dacă se scria , nu impersonal, nu la tonul neutru (sper că m-am făcut înțeles; adică, altfel spus, nu \"sub pomul\", ci \"sub acest pom\", că epitaful se scrie pe cruce, sau pe o placă de pe mormânt, adică \"aici zace\", nu?). Oricum, este o părere asupra unei chestiuni nu chiar așa de importante, deci nu are rost, cred, să mai faci schimbări neapărat. În schimb, modifică peste tot cuvântul \"trăznit\" (corect este \"trăsnit\").
Cu aceeași prețuire,
Cornel
Pe textul:
„Epitaf" de Gârda Petru Ioan
La Mulți Ani!
Cu prietenie,
Cornel
Pe textul:
„Petru lui Petru" de Vali Slavu
Dacă astfel ești lovit de sorț
Ca să scapi ușor, ai de ales:
Ori rămîi burlac, ori dai divorț.
(Tataia)
Dar, pentru cel ce zice că femeia
E un motiv de stres, că-l bagă-n boală,
Scuzați cinismul, e și cale-a treia:
Să îi aștepte... moartea naturală...
Cornel
Pe textul:
„Riscuri" de Constantin Iurascu Tataia
Dar am o premoniție:
Eu voi trăi decenii multe...
Cam preț... de o tranziție!
(Ion Ruse)
Trăi un secol și jumate Ruse
Și, regretat, în alte lumi se duse,
Dar tot n-a încheiat - se poate spune -
Tranziția... spre epigrame bune...
Cu prietenie,
Cornel
Pe textul:
„ Paranormal" de Ruse Ion
Când tensiunea suie
Salariul e-o lumină,
Azi îl vedem și nu e!
\"Laurențiu Ghiță)
La mine tensiunea-i mare,
Mă enervez și am migrene,
Când, printr-o tristă întâmplare,
Citesc și astfel de catrene...
Cu prietenie,
Cornel
Pe textul:
„La salariul care-a răsărit..." de Laurentiu Ghita
Și de-abia el se mai ține,
O-ncălzește-atât de bine
Că o lasă-aproape... rece.
Laurențiule, uite că eu \"nu mușc\" de unde spui tu, că rimele nu mi se par prea facile; de fapt, nu mușc de loc, pentru că nu prea găsesc de unde și nici nu caut neapărat, că astăzi este sărbătoare, iar colegul Toderașcu este cam bolnăvior și de abia a revenit după o perioadă de absență.
Deci, bine ai revenit, Ioane!
Cornel
Pe textul:
„Conjugală" de ioan toderascu
În ceea ce mă privește, în urma studiului, eu mi-am structurat cerințele haikuului în trei categorii: trăsături generale; condiții de fond (de conținut); condiții de formă.
La întrebarea, dacă poate fi încadrat la haiku sau nu, nu pot răspunde chiar ferm, dar am îndoieli, deoarece, din câte am înțeles eu, încalcă o importantă regulă de fond (de conținut), potrivit căreia, un kaiku trebuie să surprindă două planuri, iar cele două planuri trebuie să fie în antiteză (ceea ce nu prea rezultă din tristihul de mai sus). Dacă totuși, această regulă nu este obligatorie, sau am interpretat-o eu greșit, am rezerve totuși privind valoarea haikuului, pe care le-am exprimat pe scurt în comentariul anterior; este vorba de rolul jocului de cuvinte pe de o parte și de faptul în sine al trecerii șoricelului prin iarbă, pe de altă parte. Mă bucur că exact aceste două aspecte au fost sesizate și de Dan Norea, pe care îl citez în concluzie:
\"Ori acest joc de cuvinte nu aduce valoare suplimentară, din punct de vedere al criteriilor unui haiku.\"
\"ori aici, trecerea șoricelului prin iarbă (indiferent că se numește Coada șoricelului) nu pare să fie în sine ceva deosebit;\"
Nelu Gârda, indiferent de valoarea acestui tristih, tu rămâi același om inteligent, spiritual, riguros și talentat și niciodată, în nicio situație nu cred că vei fi penibil, stai liniștit!
Cât privește invitația de a scrie și eu haiku, va trebui să mai aștepți puțin, nu prea mult sper. Din principiu, nu repet o greșeală pe care o recunosc (am greșit când, îndemnat și încurajat de alții, am publicat epigrame înainte de a mă lămuri prea bine asupra aspectelor teoretice și metodologice; ce bine ar fi fost dacă, atunci, la început, aș fi fost înscris, pe lângă \"cenaclul clasic\" și în \"Agonia\" și aș fi avut un prieten sincer, dar \"cârcotaș\" în stilul lui Cornel Rodean!)
Cu prietenie pentru toți,
Cornel
Pe textul:
„Coada șoricelului" de Gârda Petru Ioan
Am citit haikuul tău de cum l-ai postat și am așteptat cu mare interes comentariile, pentru a-mi consolida cunoștințele despre acest fel de poezie. Din păcate, sunt tot mai derutat...
Sincer să fiu, mie nu mi se pare prea reușit tristihul tău, este, în opinia mea, doar un joc de cuvinte, pus în 18 silabe (nu trebuiau 17?). În primul rând, el nu sugerează cine știe ce, el este explicit, ni se spune destul de clar că este vorba de un foșnet produs de un șoricel grăbit. Și apoi, după câte plante sunt substantive compuse și au în denumirile lor nume de alte ființe, se pot face pe loc zeci de asemenea \"haikuuri\" cu cai prin coada calului, gâște prin talpa gâștii ș.a.m.d. (e drept, însă, că șoricelul este mai drăguț).
Sper că mă înțelegi, nu am intrat în vorbă pentru a mă afla în treabă, sincer vreau să profit și de această ocazie pentru a învăța ceva, știind că ești un om deschis care \"răspunzi bine la provocări\" și considerându-te un prieten adevărat. Aștept și alte păreri!
Cornel
Pe textul:
„Coada șoricelului" de Gârda Petru Ioan
Mulțumesc și succes!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Învățăm împreună (1)" de Rodean Stefan-Cornel
În loc de sex, preferă cică bani;\"
(Tataia)
Preferă bani, dar ei dispun de sume
Să se distreze bine-oriunde-n lume,
Dar dacă vrei ca ei, mon cher Tataia,
Primești în loc de bani mai mulți... tot \"aia\"...
Cornel
Pe textul:
„Necazuri" de Constantin Iurascu Tataia
Dane, felicitări încă o dată pentru poantă, repet, mie mi se pare deosebit de bună!
Cornel
Pe textul:
„Nouă meșteri mari, calfe și zidari" de Dan Norea
spațiu pleacă și cucul
în alte cuiburi
Pe textul:
„Disconfort" de Chitul Grigore
În mod evident, cărunții sunt acei care simt povara, adică, altfel spus \"cărunții simt povara\", sau \"o simt\", deci, și în opinia mea, acordul este greșit, așa cum bine a sesizat Calimero.
Pe de altă parte, la primul catren, versul al doilea are probleme cu ritmul din cauza lui \"special\", în care \"ia\" trebuie pronunțat în hiat nu ca diftong. Soluție de corectare: \"O simt în special\".
De asemenea, la al doilea catren, primul vers are o mică problemă cu ritmul din cauza lui \"ziare\", în care \"ia\" trebuie pronunțat, la fel, în hiat, nu ca diftong. Soluție de corectare: \"În presă-i scris cum că bărbați yankei\".
Problema pronunției în diftong sau în hiat este totuși discutabilă, în sensul că, deși acolo unde sunt trecute cuvintele respective, se arată clar cum se despart în silabe, la capitolul teoretic din DOOM (2.1.8 \"Vocale în hiat\") se recunoaște că în pronunțarea actuală există tendința de a reduce hiatul, prin pronunțarea ca diftong. Această recunoaștere este afirmată aici imparțial (nici că ar fi ceva bun, sau ceva rău), dar coroborată cu spiritul general al lucrării rezultă că trebuie tratată ca licență poetică, iar despre licențe mi-am spus părerea în \"Învățăm împreună\" (episodul 10 parcă) și nu o mai repet.
În rest, în opinia mea, epigramele sunt foarte corect construite.
Cu toată prețuirea,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Necazuri" de Constantin Iurascu Tataia
Pe cei ce-aproape îi omoară gura
Nevestelor, eu chiar îi înțeleg
Atunci când, pentru moarte, ei aleg
O cale mai plăcută, băutura...
Rog să mă scuze editorii că nu am postat această replică în același comentariu cu replica anterioară.
Cornel
Pe textul:
„Evoluție" de Rodean Stefan-Cornel
Nu era întreg.\"
(Colo)
Prea imatur când nu avea soție,
Cu job neînsemnat, câștiguri de nimic,
El nu era cu totu-ntreg, se știe;
Avea, în schimb, întreg salariul, ală mic.
Cornel
Pe textul:
„Evoluție" de Rodean Stefan-Cornel
Eventual, să se stabilească o regulă ca cei nominalizați mai sus să intervină cu încercări abia în a doua sau a treia săptămână...
Cornel
Pe textul:
„Ghicitoare" de Dan Norea
Recomandat